Sentimente, inteligență & talent

Cel mai bine vândut roman al secolului XX, „Coliba Unchiului Tom”, un roman anti-sclavie, este scris de Harriet Beecher Stowe (14 iunie 1811 – 1 iulie 1896), aboliționistă și scriitoare americană, predicatoare de la Hartford Female Academy, ce a concentrat romanul pe personajul Unchiul Tom, un sclav negru în jurul căruia se dezvoltă poveștile celorlalte personaje — sclavi și stăpâni de sclavi.

Primele scrieri îi apar în 1833 în Western Monthly Magazine. În același an, Beecher călătorește în Kentucky unde cunoaște sclavia negrilor într-o formă mai atenuată, specifică statelor americane nordice. Atunci când apare volumul „Coliba Unchiului Tom”, acesta se vinde din prima zi în 3.000 de exemplare şi apoi, până la sfârșitul anului, în 300 de mii, numai în SUA.*

„MAMA

Crescută de mică de stăpâna ei, Elisa fusese totdeauna tratată ca o favorită.

Cei care au călătorit prin sudul Americii au putut să observe eleganţa rafinată, dulceaţa vocii şi a manierelor care par să fie un dar special al unor mulatre. Aceste graţii înnăscute, sunt adesea unite cu o frumuseţe orbitoare şi aproape totdeauna mărite de daruri personale. Fusese căsătorită cu un tânăr de condiţia sa, harnic şi frumos, care trăia pe o proprietate vecină. El se numea George Harris. Acest tânăr fusese împrumutat de stăpânul lui, pentru a munci într-o fabrică de saci. Îndemânarea şi priceperea îi dădură un loc de frunte. El inventă o maşină de curăţat cânepa. Faţă de educaţia şi starea socială în care era îngrădit inventatorul, se poate spune că el desfăşurase tot atâta geniu mecanic cât Whitney cu maşina lui pentru bumbac. Era iubit de toţi din fabrică. Totuşi, cum acest sclav, în faţa legii nu era un om, ci un lucru, toate aceste calităţi superioare erau supuse controlului tiranic al unui stăpân vulgar şi cu idei strâmte. Zgomotul invenţiei ajunsese până la el; se duse la fabrică să vadă ce ispravă făcuse acest obiect cu creier; fu primit cu entuziasm de către director care-l felicită că avea un sclav atât de destoinic. George îi făcu onorurile fabricii, îi arătă maşina sa, şi puţin ameţit de laude vorbi atât de bine, se arătă aşa de mare, păru atât de frumos, încât stăpânul lui începu să simtă un sentiment penibil de inferioritate. Ce nevoie avea sclavul lui să străbată ţara, să inventeze maşini şi să-şi ridice capul printre boieri? Trebuie făcută ordine… Trebuia să-l aducă la el, să-l pună să sape pământul… Se va vedea atunci ce măreţ este! Fabricantul şi toţi lucrătorii fură foarte miraţi că cere socoteală lui George, că voia, zicea el, să-l ia imediat acasă.”

(„Coliba unchiului Tom”, traducere Iosif Nădejde)

Imagine de pe: michaelasmommyblog.wordpress.com

*sursa: wikipedia