Sensuri

Un mare admirator al artei şi frumosului, Paul Valéry (30 octombrie 1871 – 20 iulie 1945) lasă în urma sa nu doar poezii, proză, opere dramatice sau eseuri literare şi filozofice, ci şi o mulţime de comentarii asupra artelor plastice, ahitecturii, muzicii și dansului, prelegeri de poetică, memorii, scrisori și însemnările zilnice din vestitele sale Caiete.

„Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșeală – care ar contrazice esența poeziei – să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului”

Feerie

Luna subţire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un ţesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.

Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzeşte-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac…

E vie?… Ce deşerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal…

Carnaţia confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.

(traducere de Ştefan Augustin Doinaş)

Imagine de pe: savoart.ro