Scriitorul şi lumea de străini

Cunoscută pentru poziția sa fermă împotriva segregării rasiale, Nadine Gordimer (20 noiembrie 1923 – 13 iulie 2014) autoare a peste 15 romane, aproximativ 200 de nuvele și numeroase eseuri s-a născut  în familia unor imigranți europeni — tatăl era evreu lituanian, iar mama o catolică britanică. A copilărit lângă Johannesburg și a început să scrie literatură încă din adolescență. A devenit cunoscută prin nuvelele publicate în reviste americane, iar la 30 ani i-a a apărut primul roman, „The Lying Days” („Zile mincinoase”)

În 1974 a primit „Booker Prize” pentru volumul „The Conservationist”, care i-a conferit prestigiu internațional. Numeroase alte premii și distincții i-au fost acordate pe parcursul îndelungatei sale activități literare, iar în 1991 devine laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Membră a Congresului Național African din 1990, ea a fost timp îndelungat unul dintre liderii Congresului scriitorilor sud-africani. Datorită intensei sale activități anti-apartheid , Nadine Gordimer a fost una dintre primele personalități cu care s-a întâlnit Nelson Mandela în 1994, când a devenit primul președinte de culoare din istoria Africii de Sud, după 27 de ani de închisoare.*

„Apartamentul nostru din Kensington și mai târziu căsuța noastră din Cotswolds, situată aproape de cea a bunicii din partea mamei, erau frecventate de tot felul de victime și apărătorii lor. Universul copilăriei mele a fost începutul acestei lumi de victime pe care le cunoșteam acum, iar fiecare dintre acestea, ca un bivol asistat de un grup de mici bufoni, avea apărătorul său care, în maniera micilor bufoni, își potolea foamea prin chinurile bivolului și totuși îl ușurau devorându-i paraziții care-i infestau pielea, pretinzând asistența victimei și extrăgând din ea un principiu nutritiv. Am eu un aer insinuant? Este involuntar. Dar este necesar să știm că m-am săturat de asta: copil, apoi adolescent. M-am săturat de refugiile universitare germane, de cretini convinși și de evrei pasionați, responsabili de comitete care se ocupă tot de ei și protestează în favoarea lor; m-am săturat de poeți care revin șchiopătând din cauza perioadei lor de purgatoriu și de indignare volubilă a marilor spirite. M-am săturat de membri de comitete de ajutor pentru orfani ai războiului chinez, de organizatori de manifestații pentru indienii puri sau de rând, care veneau să se expună comitetelor engleze pentru independența Indiei în cel mai bun mod, de a ajunge la capătul suveranității britanice.”

(„O lume de străini”, traducere Alice Bălescu)

Imagine de pe: gawker.com

*sursa: agerpres.ro