Scrieri cu aromă de scorţişoară

Scriitor brazilian, reprezentant al şcolii moderniste, Jorge Amado (10 august 1912 – 6 august 2001) rămâne cel mai cunoscut romancier brazilian, cu opere traduse în peste 49 de limbi şi, de asemenea, cu volume ecranizate, cum ar fi „Dona Flor și cei doi soți ai ei”. A fost membru al Academiei Braziliene din 1961 până la decesul său, în 2001. Dintre creaţiile sale menţionabile sunt: Gabriela, cuișoară și scorțișoară, Păstorii nopții, Teresa Batista ostenită de război. În romanele sale, a descris realitățile Braziliei și mai ales contradicțiile sociale ale epocii.

„Sub soarele arzător, cu spatele gol, cu secerile legate de prăjini lungi, lucrătorii culegeau fructele de cacao. Cădeau cu un sunet surd fructele galbene, iar femeile şi copiii le adunau şi le desfăceau cu lama cuţitelor. Se îngrămădeau boabele de cacao moi, albe de miere şi erau încărcate în coşuri mari de nuiele, purtate pe spinările măgarilor spre zăcători. Lucrul începea când se crăpa de ziuă şi sfârşea la lăsatul serii, o bucată de pastrama prăjită în făină şi-un fruct copt de arbore de pâine, mâncare în fugă la ceasul când soarele bătea în creştetul capului. Glasurile femeilor se înălţau în triste melopee închinate muncii.”

(„Gabriela”, traducere Dan Munteanu)

„Dar n-aveau să fie copii toată viața… Cu toate că ei niciodată nu fuseseră copii cu adevărat. De când erau mici, ducând viața plină de primejdii a străzii, Căpitanilor nisipului erau asemenea unor bărbați. Diferența era doar de statură. În rest, erau la fel: iubeau și răsturnau negresele pe plajă, furau ca să-și câștige traiul, asemenea hoților din oraș. Când îi prindeau polițiștii, luau bătaie la fel ca oamenii mari. Uneori jefuiau cu pistolul în mână, ca bandiții cei mai de temut ai Bahiei. […] În timp ce alți copii n-aveau de făcut altceva decât să se joace, să învețe, să citească, ei se trezeau vârâți în încurcături pe care doar niște oameni mari puteau să le rezolve.”

(„Căpitanii nisipurilor”, traducere Laura Bădescu)

Imagine via Pinterest