Scandalos de genială

În ziua imediat următoare nopţii nunţii, am aflat că o distanţă de mii de mile, abisuri, descoperiri şi o iremediabilă metamorfoză mă separau de ziua anterioară. – Colette

Contemporană cu Proust, Valéry, Gide şi Claudel, Sidonie-Gabrielle Colette (28 ianuarie 1873 – 3 august 1954) se mărita, la 20 de ani, cu scriitorul Henry Gauthier-Villars, cunoscut sub numele de Willy, şi sub îndemnul acestuia începea să publice seria „Claudine“ (1900-1903) Claudine à l’école (Claudine la şcoală), Claudine à Paris (Claudine la Paris), Claudine en ménage (Claudine în căsnicie), Claudine s’en va (Claudine pleacă).

Posesoare a unui spirit ce nu putea fi îmblânzit uşor, nu lipseşte mult până se va afla în mijlocul unui scandal, şocând opinia publică prin asumarea unor relaţii cu femei, printre care Liane de Pougy, sau cu personalităţi bizare ca Gabriele d’Annunzio.  Evoluţia ei în timp o face să se îndrepte spre teatru, în special spre o carieră în music-hall, momente care o inspiră, în continuare, să scrie: Les Vrilles de la vigne (Cârceii de viţă), 1908, La Vagabonde (Hoinara), 1910, L’Envers du music-hall (Culisele music-hallului), 1913.

Femeia pururea îndrăgostită, indiferent de statut sau vârstă, o inspiră în romanul său de succes Chéri (1920), roman ecranizat sub numele de „Curtezana” şi care a reuşit să fascineze scriitori care până atunci o desconsideraseră. Astfel, Gide, se declara, într-o scrisoare adresată autoarei, total absorbit de Chéri:

 „Eu însumi sînt uluit că vă scriu, uluit de marea plăcere pe care am încercat-o citindu-vă. Am devorat Chéri dintr-o răsuflare. Ce subiect minunat aţi ales! Cu ce inteligenţă, ce măiestrie, ce înţelegere a celor mai ascunse secrete ale cărnii! De la un cap la altul al cărţii, nici o slăbiciune, nici o repetiţie, nici un loc comun…”

În 1945, Colette a fost prima femeie aleasă unanim în Academia Goncourt, iar în 1953 a devenit mare ofiţer al Legiunii de Onoare.

Imagine de pe pinterest.com