Ioana Dana OniciucIoana Dana Oniciuc
31.05.2018

Sarea singurătăţii tale

Şi ce plâns atunci, la gura vetrei, într-o seară cu lungi ploi în mers către oraş, îţi stârnea în piept naşterea obscură a graiului: „Dintr-un surghiun luminos – mai depărtat ca furtuna ce se roteşte – cum să păzesc, Doamne, căile tale? Nu-mi vei lăsa decât negurile serii – după ce o atât de lungă […]
399 cititori