Andreea NeaunăAndreea Neaună
06.05.2018

Să ieșim în larg, până când rămânem cu totul singuri

„Nimeni n-ar trebui să rămână singur când îmbătrânește.”

 

De cele mai multe ori, oamenii își amintesc de noi doar în momentele noastre cele mai bune sau cele deloc bune. Extremele, de obicei. Căci acestea sunt în general încărcate cu emoții. Atât ale celui care le trăiește, cât și ale celor care asistă. Și astfel se creează un moment magic alimentat din ambele direcții, ce dăinuie dincolo de timp.

La fel se poate spune și despre momentul în care un scriitor primește un premiu pentru munca sa. Atunci, parcă pentru o clipă lumea se oprește, timpul nu mai există și se manifestă o altă lume, aceea a creației, a operei. Cu siguranță așa a fost și când Ernest Hemingway a primit Premiul Pulitzer pentru Ficțiune în 1953 pentru Bătrânul şi Marea.

Era ca un exercițiu pentru viitoarele astfel de momente care se vor crea în lume când se va rosti numele de Ernest Hemingway.

Deși Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer și în 1954 Premiul Nobel pentru Literatură, acestea nu au fost altceva decât niște semnale pentru faptul că de fiecare dată când cineva citește Bătrânul şi Marea se conectează de fapt la eternitate. La toate stările, emoțiile, trăirile pe care Ernest Hemingway le-a experimentat în perioada în care a dat naştere acestei cărţi.

Căci așa cum spunea Bogdan Romaniuc: „Marea este cea care creează legătura dintre om și animal, este locul în care fiecare gest contează și unde timpul capătă sensuri noi.” Iar Hemingway a dat alt sens timpului.

„Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alții au dat greș.

Dar să scrii literatură nu înseamnă doar să spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru că au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astăzi, suntem nevoiți să mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că putem ajunge, să ieșim în larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiți de orice sprijin.”

(Ernest Hemingway)

(sursa foto: publika.md)