Odilia Roşianu
Antoaneta Ralian a însemnat mult de-a lungul timpului: Henry James, Virginia Woolf, D. H. Lawrence, Iris Murdoch, Lawrence Durrell, Henry Miller, Saul Bellow, John Galsworthy, Salman Rushdie, Katherine Mansfield, Tennessee Williams, James Joyce, Lewis Caroll ș.a. A mărturisit că, în materie de seducție, totdeauna „cea sedusă am fost eu, în ultimă instanţă sedusă şi de literatură, de arta creaţiei şi recreaţiei prin traducere. Seducţie pe care am încercat să o transmit şi altora – cititorilor.”
O „romantică antiromantică”, cum singură se caracteriza, cu iubiri de-o viață – cărțile, traducerea și soțul.
La 90 de ani, deși își recunoștea vârsta în oglindă (când doar în zilele bune spunea că arăta de 89 de ani și jumătate!), se simțea ca la 30-40 de ani. „De ce nu mai tânără? Pentru că vreau să evit nesăbuințele şi bâjbâielile tinereţii, convulsiile sentimental-amoroase, suferinţele wertheriene, febrilele căutări de identitate.”
Debutul editorial, cu prima traducere, a fost în 1954, iar de-atunci, a apărut în librării cu câte 2 cărți, în medie, pe an lucru care a ilustrat atât de limpede respectul şi dragostea pe care le avea pentru muncă.
„Spiritul se luptă eroic şi zadarnic să înfrunte trădările trupului, dar acesta îşi vede de etapele lui, sub scuza legilor firii.” Și, inevitabil, trădarea trupului a învins spiritul, a răpus viața.
În 2014 i-a fost acordat de USR Premiul Național pentru Literatură. Simbolic, parcă, pentru că Antoaneta Ralian a fost cea care a adus literatura la noi în casă timp de 60 de ani.
Posteritatea? „Te rog să nu mă bănuieşti de mofturi sau de răsfăţ, dar posteritatea mi-e absolut indiferentă. Din păcate, spre marele meu regret, nu pot să-mi însuşesc credinţa consolatoare în vreo formă de viaţă ulterioară.”
Și, totuși… Multe dintre cărțile de pe rafturile bibliotecilor noastre au trecut numele ei în dreptul traducătorului. Care n-a fost niciodată un trădător (traduttore – traditore), ci un soldat fidel, profesionist și imaginativ al literaturii. Va fi greu de uitat. Chiar dacă Antoaneta Ralian era convinsă că „traducătorii nu au posteritate”.
Personajele feminine din Virginia Woolf, personajele masculine enigmatice create de Amos Oz, filosofia de viață din Iris Murdoch, peisagistica și senzualitatea din romanele lui D.H. Lawrence erau ingredientele din care ar fi dorit, dacă ar fi fost scriitoare, să compună un roman. A reușit – a scris romanul cititorilor de cursă lungă.
La revedere, Antoaneta Ralian!
Antoaneta Ralian – 24 mai 1924 – 26 noiembrie 2015
