Literatura de aziLiteratura de azi
20.01.2016

Reproș și recunoaștere

Admis la Academia de Arte Frumoase din Paris, Jean-François Millet (4 octombrie 1814 – 20 ianuarie 1875) devine elev al lui Paul Delroche, şi începe să picteze portrete pentru a-şi acoperi cheltuielile. Reușește să-și expună tablourile în diverse galerii şi se împrietenește cu Alfred Sensier, cu care va coresponda până la sfârșitul vieții și care va scrie în 1881 o amplă monografie asupra vieții și operei artistului.

La apariţia tabloului său „Culegătoarele de spice„, critica reproșează artistului că a avut curaj să înfățișeze trei țărănci cărora li s-a permis să adune spicele rămase pe câmp după recoltă și este acuzat de un realism exagerat de radical. Alți critici apreciază în schimb meticulozitatea autorului în elaborarea temei, descoperind inițierea unei noi tendințe în artă. Millet a zugrăvit cu un talent incontestabil munca și oboseala fizică a acestor țărănci. În planul al doilea al tabloului se desfășoară secerișul, la care nu iau parte personajele principale din pictură, dovadă a nedreptății vieții țărănești.

În 1867, cu ocazia Expoziției Universale, are loc o retrospectivă a sa, dar în 1871, când capitala Franței este cuprinsă de tulburările revoluționare, Millet refuză să devină membru al Uniunii Artiștilor Adepți ai Comunei. Din ce în ce mai bolnav, nu reușește să execute comanda decorării Pantheonului cu scene din viața Sfintei Genoveva. *

Rugăciune pe câmp

Rugăciune pe câmp

Imagini de pe wikipedia.org

*sursa: wikipedia