Literatura de azi
Un negustor de grâne şi a lui soţie aveau să dea literaturii universale două nume de referinţă, şi anume: Heinrich şi Thomas Mann.
Heinrich Mann (27 martie 1871 – 11 martie 1950) ieşea în evidenţă, în lumea literară, printr-un eseu despre Zola şi apoi prin romanul Der Underta, simpatie pe care și-a pierdut-o apoi prin critica la adresa societății germane, a sistemului care a dus la declanșarea primului război mondial. Romanul său, Professor Unrat, a fost ecranizat cu succes, sub numele Îngerul albastru. În acest film, Marlene Dietrich și-a dat măsura talentului său în rolul actriței Lola-Lola (după numele din roman, Rosa Fröhlich).
Împreuna cu Albert Einstein, a semnat scrisoarea de protest către Liga Internațională a Drepturilor Omului, împotriva uciderii cărturarului croat Milan Sufflay, în 18 februarie 1931.
„Fiindcă-l chema Raat, toată școala-i zicea Unrat – Scârnăvie. Nimic mai simplu și mai natural. Se întâmpla câteodată ca unul sau altul dintre profesori să capete o altă poreclă decât avusese înainte. O nouă serie de elevi ajungea în clasă, descoperea cu ferocitate la profesor cine știe ce aspect comic neluat în seamă îndeajuns de promoția precedentă și-i spunea necruțător pe nume. Unrat însă își purta porecla de multe generații, tot orașul era deprins cu ea; colegii lui o foloseau în afara liceului și chiar între zidurile acestuia, de îndată ce întorcea spatele. Cei care luau școlari în gazdă, ajutându-i și la învățătură, ori de câte ori vorbeau cu ei despre profesor, îi spuneau numai Unrat. Deșteptul care ar fi încercat să descopere ceva nou la dirigintele clasei a șasea și să-i aplice o nouă pecete nu ar fi izbutit nicicând, aceasta și pentru că numele consacrat continua să producă asupra bătrânului dascăl același efect ca acum douăzeci și șase de ani. Era de ajuns ca în curtea școlii un elev să-i strige altuia în momentul în care profesorul trecea:
-Parcă miroase a scârnăvie!
Sau:
-Văleu! Simt în nări duhoare de scârnăvie! Și îndată bătrânul ridica nervos din umărul drept, aruncând pieziș prin ochelari o privire verzuie, pe care elevii o considerau prefăcută, dar care era speriată și răzbunătoare; privirea unui tiran cu conștiința încărcată, care caută să descopere în faldurile mantiilor pumnalele ascunse. “
(“Îngerul albastru”, traducere Eugen Filotti)
