Odilia RoşianuOdilia Roşianu
21.12.2015

Primul volum semnat Eminescu

Era 21 decembrie 1883. Un poet era fericit – i se publicase primul volum. Conținea 64 de poezii, dintre care 26 erau în primă apariție. Nu știa că acest prim volum va fi și ultimul pe care-l va vedea tipărit.

Poetul era Mihai Eminescu. Cartea se numea, simplu, „Poezii”. Fusese scoasă de Editura Socec, sub redacția lui Titu Maiorescu. Pe lângă poeziile selectate, între coperte se mai găsea o prefață (semnată tot de Titu Maiorescu), precum și fotografia autorului.

 

                  Dacă iubești fără să speri

                        Dacă iubești fără să speri

                        De-a fi iubit vreodată,

                        Se-ntunecă de lungi păreri

                        De rău viaţa toată.

 

                        Şi-ţi lasă-n suflet un amar

                        Şi în gândiri asemeni,

                        Căci o iubire în zadar

                        Cu moartea-i sor’ de gemeni.

 

                        Dar vindecarea la dureri

                        În piept, în partea stângă-i,

                        De-acolo trebuie să ceri

                        Cuvinte să te mângâi.

 

                        Acolo afli adăpost

                        Oricâte se întâmple,

                        Ca ş-un amor care-ar fi fost

                        Viaţa ta o împle.

 

                        Căci un luceafăr răsărit

                        Din liniştea uitării

                        Dă orizon nemărginit

                        Singurătăţii mării.

 

                        Şi ochiul tău întunecat

                        Atunci îl împle plânsul,

                        Iar ale vieţii valuri bat

                        Călătorind spre dânsul.

 

                        Şi dau cadenţe de nespus

                        Durerii tale lunge,

                        Pe când luceafărul e sus

                        Ca să-l nu-l poţi ajunge.

 

                        Zâmbeşte trist cu raze reci

                        Speranţelor deşarte:

                        În veci iubi-o-vei, în veci

                        Va rămânea departe.

 

                        Ş-a tale zile-or fi cum sunt,

                        Pustii ca nişte stepe;

                        Iar nopţile de-un farmec sfânt

                        Ce nu-l mai poţi pricepe.

 

                                                           (1882)

Foto de pe timpul.md