Poet și editor

Odilia Roșianu: Ce a însemnat pentru dumneavoastră, mai ales în preajma târgului Gaudeamus, prezența la Librăria Bizantină, în cadrul celui de-al 15-lea eveniment organizat de revista Literatura de azi?

Călin Vlasie: Apreciez în mod deosebit revista Literatura de azi care în acest moment este cea mai populară revistă literară românească, și nu o spun acum pentru prima dată – acesta cred că a fost motivul principal de a răspunde onoarei pe care mi-ați făcut-o de a participa ca invitat la seria de dialoguri organizate la Librăria Bizantină – o librărie atât de intimă, de familiară. Și când spun „Literatura de azi” mă refer desigur la activitatea de excepție a criticului literar Daniel Cristea-Enache, dar și la tine, Odilia, un redactor șef cu o prestație excelentă și cu o încărcătură de modestie rar întâlnite astăzi.

A fost cu atât mai important pentru mine și pentru Editura Paralela 45 ca această întâlnire să aibă loc cu o zi înainte de Târgul de carte Gaudeamus-2015. Mi-ați oferit astfel posibilitatea de a face publice o serie de noutăți ale editurii, dar și de a mă întâlni cu prieteni dragi.

Odilia Roșianu: Un subiect predominant în cadrul acestei întâlniri a fost generația optzecistă. Ați putea să dați o definiție în câteva cuvinte a acestei generații?

Călin Vlasie: Generația optzecistă este prima generație normală din toată literatura noastră postbelică, afirmată spre sfârșitul epocii comuniste, fără a fi o clipă infectată cu ideologia literară aferentă comunismului și fără a fi obligată să-și dosească cărțile de debut, compromițătoare, așa cum s-a întâmplat cu seriile anterioare, ba dimpotrivă, aceste cărți sunt azi repere în literatura română contemporană.

Mai mult, este prima generație profund și manifest anticomunistă. O generație care a schimbat canonul literar românesc, o generație care, apărută în același timp cu Microsoft-ul lui Bill Gates și cu Apple Computer-ul lui Steve Jobs și Steve Wozniak, cu marile mișcări mondiale antitotalitare și globalizante, marchează practic începutul unei ideologii noi literare, dar și a unei alte lumi, pe care azi o cunoaștem cu denumirea de postmodernism. Sincronizarea românească la postmodernismul mondial s-a realizat aproape în același timp cu mișcările din Vest.

Odilia Roșianu: Deși s-a vorbit destul de puțin despre calitatea dumneavoastră de editor & patron de editură, consider că aceasta este o componentă esențială a vieții dvs. Cum se simte un editor-poet în anul de grație 2015 și ce speranțe are pentru viitor?

Călin Vlasie: Ca un poet care a sacrificat ani buni din propria viață pentru se pune în slujba unei misiuni extraordinare – aceea de a iniția și dezvolta proiecte literare și culturale fără de care literatura de azi (dar și de mâine) nu ar avea înțelesul deplin.

Foto: Cristian Bostan