Plin de viață

„Pentru creația lui literară plină de viață, adînc înrădăcinată în modul de viață și tradițiile indigenilor din America Latină”, Miguel Ángel Asturias (19 octombrie 1899 – 9 iunie 1974) devenea laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1967.

A copilărit în Baja Veracruz, într-o atmosferă încărcată de miturile şi legendele indiene, cele care aveau să-i influenţeze operele. La vârsta de 24 de ani, are ocazia să locuiască o perioadă de zece ani la Paris, aceasta fiind foarte importantă pentru formarea autorului. Traduce în limba spaniolă Popol Vuh, epopeea indienilor quiches și publică volumul Legendele Guatemalei. Succesul traducerii în franceză a acestui volum îl integrează societății artistice din Paris şi astfel are ocazia să îi cunoască pe Henri Barbusse, Pablo Picasso, Jean Cocteau, Tristan Tzara și întreține o strînsă prietenie cu latino-americanii Cesar Vallejo, Alejo Carpentier, Arturo Uslar Pietri. Va avea și o bogată activitate politică și jurnalistică, publicînd peste 2000 de articole în ziarele și revistele din Guatemala, Mexic, Argentina.

„Cînd să trec de la prima la a doua curbă a lui S, cu toate că am întors cît am putut volanul spre stînga, am călcat o persoană care mergea pe partea dreaptă a şoselei, în aceeaşi direcţie cu mine. Cu coada ochiului, într-o frîntură de se­cundă, i-am zărit corpul zburînd în aer cu bra­ţele desfăcute.

Ei, blestemaţie, cine dracu’ poate să frîneze brusc cu şaizeci pe oră!…

Am reuşit să opresc camionul acolo unde mi-a permis porcăria asta de inerţie, dar atît de departe încît a trebuit să alerg înapoi ca să-i dau ajutor victimei. Lanterna mea de buzunar lumina încă de departe mogîldeaţa întinsă pe troscot, dar n-am găsit decît un pardesiu de damă de culoarea vinului negru, cu o mînecă aproape smulsă. Cînd am pus mîna pe el, încă mai păstra căldura de om. Victima trebuia să fie prin apropiere. Căldura şi un uşor miros de păr, de piele… Cum însă nu auzeam nici vaiet, nici geamăt, m-a cuprins spaima că am s-o găsesc moartă. Simţii cum înţepenesc, căci una-i să găseşti o fiinţă vie, chiar dacă-i rănită, foarte grav rănită, şi alta să dai peste un cadavru. Şi, cu pas greu, m-am învîrtit în stînga şi-n dreapta fără să găsesc cadavrul. Mi-am înteţit căutarea, disperat, simţind cum creştea misterul pe măsură ce trecea timpul şi eu mă tot învîrteam în jurul pardesiului. Palmă cu palmă am cercetat din nou locul accidentului.”

(„Week-end în Guatemala”, traducere Micaela Ghiţescu)

Imagine cover: garbo.ro