Pasiune pentru cultură (I)

Cu vreo șase luni în urmă, Literatura de azi și EuropaNova încheiau un parteneriat, iar atunci i-am asemuit pe noii noștri prieteni cu o supernova, în special datorită oamenilor dedicați și pasionați ce se află acolo, cei care mișcă orice fel de roată pentru a ajunge la destinație.

Cum toate visurile lor devin realitate, iată că și Festivalul EuropaNova a ajuns la ediția a IV-a, desfășurată în perioada 23-27 septembrie la Bruxelles. Inițiatorii și-au propus încă de la prima ediție, din septembrie 2013, să celebreze Ziua Europeană a Limbilor (26 septembrie), aducând în atenția bruxellezilor, expatriați sau autohtoni, limbile și culturile din Europa Centrală, Orientală și Balcanică, la loc de cinste figurând de fiecare dată limba și cultura română. Gazdele evenimentului au fost Ioana Belu, președinte EuropaNova, și Mirela Niță Sandu, directorul festivalului & vice-președinte EuropaNova. Despre ceea ce aveau în plan cei de la EuropaNova ați citit înainte de începerea festivalului, în prezentarea din revista noastră, „Poezia și viața agitată de azi”.

Acum, după ce s-au mai scurs niște zile, impresiile participanților și ale organizatorilor s-au decantat, iar ei sunt gata să-și împărtășească amintirile, în exclusivitate, cititorilor revistei Literatura de azi.

Să le dăm cuvântul, nu înainte, însă, de a le transmite din suflet felicitările noastre.

***

Ce a însemnat pentru mine EuropaNova Festival, ediția a patra

Cu câteva zile înaintea Festivalului EuropaNova vizionasem un film în care unul dintre actori îi spunea fiului său scriitor: „La ce e buna poezia? Vezi tu, eu am trăit atâţia ani fără ea şi am trăit bine !…”. Iată una din explicaţiile pentru care Festivalul nu a beneficiat de un public numeros, aşa cum ne aşteptam, ci doar de 220 de împătimiţi! Suntem mulţi în diasporă, dar nu toţi trăim prin şi pentru cultură. Fiecare îşi vede de viaţa lui aşa cum crede el mai bine. Am înţeles acest lucru după ani de experienţă în străinătate, atunci când vine vorba despre prezenţa românilor la evenimente culturale. În prezent, am acceptat ideea că nu cantitatea, ci calitatea contează. Asta nu vrea să spună că tatăl scriitorului de mai sus nu era un om de calitate, ci doar că aici este vorba despre altceva.

Festivalul EuropaNova, numit şi „Terres mythiques”, ajuns anul acesta la ediţia a patra, şi care se desfăşoară în fiecare an în jurul datei de 26 septembrie (Ziua Internaţională a Limbilor), a însemnat pentru mine multă muncă şi implicare sufletească, dorinţa de a face totul mai bine şi de a nu mă opri, zile agitate şi nopţi albe, sărbătoare şi prietenie.

Început în 2013, acest festival a luat forme diferite la fiecare ediție. Anul acesta, însă, am avut pentru prima dată sentimentul că şi-a găsit forma sa finală şi o structură pe secţiuni (roman, poezie, eseu, traducere şi film), deşi este încă departe de ceea ce mi-aş fi dorit ca participare, referindu-mă la ţările implicate. „Pământurile mitice” ale acestui an au fost reprezentante de oficiali ai Bulgariei, Croaţiei, Republicii Moldova şi ai României. România a fost ţara care a susţinut şi financiar o parte a acestui festival, prin intermediul unui proiect depus la Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

Evenimentele s-au desfăşurat în limba română, franceză şi/sau engleză. Autorii invitaţi au fost extraordinari şi au însemnat o mare descoperire atât pentru publicul cunoscător, cât şi pentru cel mai puţin informat, dacă mă refer la străinii vorbitori de limbă română prezenţi în sală. Dincolo însă de orice, mi-ar plăcea să poposesc puţin asupra autorilor români prezenţi în cadrul acestui festival ca reprezentanți ai „pământului nostru mitic”.

A doua seară a Festivalului EuropaNova a debutat cu o conferinţă/dezbatere „Doi poeţi: Nichita Stănescu şi Ioan Es Pop” şi a continuat cu „Poezia- Istoria celor învinşi”.

Prezenţa lui Daniel Cristea-Enache a fost încântătoare, atrăgând publicul prin cunoştinţele sale şi farmecul dialogului. Acest autor, eseist şi istoric al literaturii române contemporane şi-a depăşit cu mult şi de mult statutul său de critic literar, rezultatul fiind transformarea într-o personalitate culturală şi artistică de prim rang.

Referitor la Ioan Es Pop, citisem undeva că nu „compune versuri”, ci „scrie poezie”. Am aşteptat cu nerăbdare venirea domniei sale printre noi. Eram curioasă sa-l întâlnesc, să-l cunosc… Voiam să înţeleg neînţelesul din poeziile sale, să-mi dau seama de unde atâta forţă în a descrie oameni, fapte, întâmplări… din imediata noastră apropiere pe lângă care suntem capabili să trecem uneori fără a observa nimic… Mi-a plăcut enorm să descopăr o personalitate puternică, un învingător şi un timid a cărui discreţie m-a copleşit.

A treia seara a avut în prim-plan alte doua personalităţi ale culturii româneşti: Daniela Zeca-Buzura şi Ioan T. Morar.

În ceea ce-l priveşte pe Ioan T. Morar, îmi propusesem ca în timpul conferinţei sale să atingem doar o parte a operei sale, şi anume doar cea de narator-mesager al lumii minorităţilor. Citisem deja romanele sale şi îmi doream să ne încânte cu experienţele lui inedite din perioada scrisului, a jocurilor de culise şi a alegerii de identităţi false ale personajelor sale. Chiar şi aşa, vorbind doar despre o parte a operei acestuia, timpul alocat a părut insuficient pentru a ne mulţumi pe toţi.

Daniela Zeca este un autor aparte. Apartine unei singure culturi, dar care însumeaza multe altele şi care vin de departe… Personal, consider că se numără printre puţinele autoare române, citite de mine, care se documentează asiduu pentru a crea o carte. De unde şi succesul pe care îl are şi care nu este deloc întâmplător. Daniela Zeca are calitatea de a te purta prin lumi cunoscute sau necunoscute fiecăruia dintre noi, pentru a te readuce într-un final cu picioarele pe pământ şi a te obliga să te priveşti ca într-o oglindă. Este o persoană care emană o forţă colosală, care te îndeamnă la cunoaştere şi reflecţie.

Cred că singurul punct slab al acestei ediţii a festivalului a fost acela de a fi avut mai mult de un autor în fiecare seară. Publicul ar fi dorit să petreacă mai mult timp în compania invitaţilor. Am putea considera această lipsă ca pe o experienţă care ne va ajuta în organizarea viitoarelor evenimente. În schimb, ca punct forte, ţin să precizez parteneriatul cu Literatura de Azi – o revistă vie şi pasionantă care mă trezeşte în fiecare dimineaţă, având efectul unei cafele bune.

În încheiere, aş dori să mai spun că dincolo de toate pregătirile şi proiectele, dincolo de nebunia organizării şi teama ca lucrurile să nu scape de sub control, dincolo de faptul că fiecare autor este un Pământ mitic în sine, Festivalul EuropaNova, ediţia a patra, a fost o sărbătoare care m-a îmbogăţit, în sufletul meu creându-se legaturi pe viaţă şi amintiri pe care nu mi le va putea lua nimeni. Am trăit zile şi seri extraordinare, alături de oameni minunaţi şi dragi inimii mele.

Vă mulţumesc tuturor pentru ceea ce mi-aţi oferit.

Mirela Niţă Sandu, Vice-preşedinte EuropaNova Brussels

(foto din arhiva personală)

***

Jur că aș vrea să-i văd fața criticului Daniel Cristea-Enache când spun asta: pentru mine, Festivalul Europa Nova de la Bruxelles înseamnă convingerea reînnoită că în spatele fiecărui exeget care contează se află întotdeauna o femeie puternică! Fiindcă am dezbătut cu Alina Cristea-Enache, de-a lungul traseului București-Bruxelles si retur tot atâta literatură bună, veche si nouă, câtă am vorbit vreodată cu ilustrul său consort. Pe urmă, dar nu în ultimul rând, aș pune la capitolul excelență feminină tot ceea ce au făcut Mirela Niță Sandu și Ioana Belu pentru acest festival, așa încât, de acum înainte, când mă refer la a scoate miracole din puțin, mă gândesc la osteneala și ingeniozitatea lor, dar și la puterea și măiestria de a cânta la patru mâini, astfel ca cei care ascultă, să nu uite partitura.

Pentru că nu e un lucru oarecare să găsești un librar italian, Parodi, și să-l convingi că merită să cheme în casa lui 3 autori români și un critic, să-i vadă lumea din Bruxelles și nici să pui laolaltă oameni de toate felurile, ca să asculte poezie românească de cea mai bună, zisă în limba română, ca în prima seară a festivalului, cu Ioan Es Pop.

În rest, nu mă provocați să spun chiar tot și să fiu așa, o exaltată, după cum reușesc de fiecare dată când e vorba de literatura română, ci să mai adaug doar că Bruxelles-ul a mai însemnat Rubens și Bruegel văzuți de aproape, nenumărate feluri de praline savurate cu încântare, prieteni flamanzi vorbind în limba mea și povestindu-mi că au fost în Maramureș, dar și că i-au citit pe Bacovia și pe Nichita, plus încă ceva, neprețuit: prietenie! Căci fără Bruxelles, aș fi rămas doar cu cărțile și talentul lui Ioan T. Morar, dar fără umorul lui pe viu și nu m-aș fi bucurat niciodată de generozitatea cu care autorul „Ieudului fără ieșire” mă consola din când în când pentru faptul că valiza mea din cala avionului rămăsese fără un mâner, deși nu îmi amintesc să îi fi deplâns lipsa!

Dincolo de mulțumirile pentru toți cei care m-au înconjurat și m-au răbdat în cele câteva zile cât am fost împreună în inima Europei, mai adaug doar asta: în curând, când festivalul va fi tot mai rezonant, va acorda premii cu prestigiu și va strânge, ca acum, tot dintre cei mai buni laolaltă, n-am să încetez să mă laud, ca să se știe peste tot: „da, dar eu am fost acolo înaintea voastră!”

Daniela Zeca

(foto: Mihai Adrian Buzura)

***

Azi, când scriu acest text, e luni, iar mâine, într-o consecință logică și implacabilă, e marți. Adică e tragerea la Euromillionaire, cu un pot de 141 de milioane euro. Joc și sunt decis să câștig. Deci, 50% din problemă e rezolvată, eu vreau! Ei, bine, dacă voi câștiga, pe lista mea figurează cumpărarea unei Galerii de Artă în Aix en Provence, în care să expun lunar artiști români. Și să “mă bag” la Cumințenie cu un milion, două, chiar dacă s-a încheiat prescripția publică.

De câteva zile, am mai adăugat ceva. Cumpărarea unui sediu mare, încăpător, pentru Europa Nova din Bruxelles. Măcar problema chiriei să nu o aibă. Un sediu în care să fie galerie de artă, librărie, ceainărie, dialogărie (adică locul unde oamenii să dialogheze). Din păcate, punctul de vânzare cărți nu mai există în sediul actual Europa Nova. A rămas să funcționeze doar ca un pol cultural la fel de non-profit ca până acum. De fapt, jucând un fel de echilibristică între non-profit și non-pierdere. Deși noi am profitat din plin de ea, am ajuns să întâlnim câțiva cititori români rămași peste weekend în Bruxelles, înfruntând, duminică, ploaia.

Trebuie să fii încăpățânat rău, să nu iei în seamă evidențele lumii în care trăim ca să faci, în continuare, un Festival de literatură română la Bruxelles, bazându-te mai mult pe entuziasmul din dotare decât pe finanțarea dată cu țârâita de guvernanții de la București. Știu, din experiența ultimilor mei patru ani, ce complicat e să duci steagul culturii române printre străini, să fii (scuzați-mi cuvântul tocit) patriot pe persoană fizică sau patriot cu auto-finanțare. (M-a costat să vorbesc despre poezia română, despre limba română, despre Cioran și Ionesco, ajungând în diverse locuri din Provence, pe spezele mele)

Mirela, Ioana, Hugues, de la Europa Nova, fac asta, duc un stindard cultural printr-un oraș mare, plin de toată lumea, plin de toată Europa, printr-o metropolă încurcându-se în identități. În zumzetul neîntrerupt al Bruxelles-ului, ei ne-au creat o oază în care să se audă vocile noastre, în care să citim poezie și proză, în care să răspundem la întrebările cititorilor. Le mulțumesc pentru asta, pentru invitație, pentru companie.

Trimit textul și aștept extragerea. Dacă voi câștiga, veți afla de la știrile culturale.

Ioan T. Morar

(foto: Carmen Morar)

***

Încă de la început, din 2013, pe când nu era decât o idee, Festivalul EuropaNova a însemnat pentru mine un proiect federator, punerea laolaltă, pe o perioadă scurtă de timp, a mai multor tipuri de evenimente culturale pe care EuropaNova le organiza pe tot parcursul anului, dar separat: conferințe, expoziții, concerte. Federator, Festivalul EuropaNova a fost însă, în primul rând, prin implicarea artiștilor sau a oamenilor de cultură din mai multe țări est-europene. Pe lângă români, am invitat mereu și autori sau artiști moldoveni, bulgari, greci sau croați. De-a lungul celor 4 ediții, am încercat diverse formule, combinând literatura și istoria cu muzica, filmele sau pictura. A patra ediție însă, cea de anul acesta, a însemnat pentru mine, ca organizator, trecerea Festivalului EuropaNova de la o formulă eclectică de festival cultural est-european spre un festival est-european de literatură și traducere. Aceasta ediție a fost clar marcată de literatură, cu patru scriitori români invitați, criticul literar Daniel Cristea-Enache, poetul Ioan Es Pop, prozatorii Daniela Zeca și Ioan T. Morar, precum și cu scriitorul bulgar Georgi Grozdev, însoțit de traducătorul său în limba franceză și de reprezentanta editurii franceze „Le Soupirail”. Ediția a patra a Festivalului EuropaNova va rămâne, cred, pentru mine, momentul în care proiectul inițial și-a găsit formula cea mai adecvată.

Ioana Belu, Președinte EuropaNova