Camelia RadulianCamelia Radulian
13.08.2016

Omul care a inventat ziua de mâine

„ În toate cărţile pe care le-am scris – spunea H.G. Wells – nu este vorba decât despre transformările posibile ale vieţii sau despre oameni care elaborează planuri pentru a o transforma. Niciodată nu m-am mulţumit să descriu viaţa. Operele mele aparent cele mai neutre nu sunt decât critici ale «stării actuale» şi îndemnuri de a o modifica.”

Deşi genului ştiinţifico-fantastic i se atribuie uneori un statut periferic în marile scrieri ale lumii, atunci când este identificat cu anumite nume, primeşte girul literaturii de cea mai bună calitate.

Unul dintre numele cele mai sonore ale acestei categorii, alături de Jules Verne, Arthur C. Clarke şi Isaac Asimov, este cel al englezului H.G. Wells, supranumit „Omul care a inventat ziua de mâine”, cel căruia literatura de anticipaţie îi datorează un pionierat emblematic, dar şi arhicunoscutele lucrări „Maşina timpului”, „Insula doctorului Moreau”, „Omul invizibil”, „Războiul lumilor”, „Când se va trezi Cel-care-doarme” şi „Primii oameni în Lună”.

Herbert George Wells s-a născut pe 21 septembrie 1866, undeva într-o suburbie a Londrei, fiind al patrulea şi ultimul copil al unei familii din clasa mijlocie inferioară. Copilăria şi tinereţea timpurie i-au fost pesarate cu lipsuri şi restricţii de toate felurile, ucenicind pe unde s-a putut, apoi lucrând o bună perioadă ca postăvar, profesor asistent şi asistent chimist, pentru a se putea întreţine, reuşind între timp să absolve biologia la Colegiul Regal de Ştiinţă.

Experienţele frustrante prin care trece, cărora li se adaugă atmosfera tensionată dintre părinţi, dar şi impactul zilnic cu o realitate dură, îl fac pe tânărul H.G. Wells să îşi găsească un nepreţuit refugiu din calea realităţii brutale, în bibliotecă.

Posibil că necesitatea înlocuirii realităţii cu o lume iluzorie mai bună, sau măcar suportabilă, a conturat primii germeni ai scrierilor lui fantastice de mai târziu şi posibil că anii petrecuţi în bibliotecile Londrei au marcat începutul intereselor sale în reformarea societăţii, dar mai ales preferinţele lui pentru socialism, aşa cum era el privit pe atunci în Societatea Fabiană.

Deşi H.G. Wells şi-a câştigat notorietatea mondială prin romane SF, el a fost și o voce marcantă a timpurilor sale, distingându-se prin fervoarea cu care şi-a susţinut, în diverse alte scrieri non-ficţionale, idealurile politice şi sociale, cel mai consistent dintre acestea fiind Guvernul Mondial, a cărui constituire o vedea inevitabilă şi necesară.

Rebel, revoluţionar, protestatar şi vizionar, H.G. Wells a făcut nu de puţine ori notă discordantă cu trendurile vremii, decupându-se ca o figură controversată şi uneori incomodă în peisajul intelectualităţii vremii, fie că vorbim de scrieri sau doar de luări de poziţie legate de anumite evenimente sau opinii.

S-a implicat fervent în politică, în realitatea socială şi în problematica filozofică, dezbătând în lucrările lui teme diverse, precum Primul Război Mondial, Uniunea Sovietică, drepturile omului, clasele sociale, sionismul, eugenia, libertatea femeii, religia, rasele umane etc. n

În „The Outline of History”, a protestat împotriva ideii rasiste a „rasei pure”, declarând: „Din punctul de vedere al unui biolog, omenirea este o specie animală aflată într-un stadiu de diferenţiere şi de posibil amestec. . . Toate rasele sunt amestecate, mai mult sau mai puţin”.

Ţinând cont de contextul istoric al vremurilor în care a avut curajul să îşi susţină opiniie, în subiecte cel puţin delicate, nu e de mirare că numele lui a fost descoperit de către Forţele Aliate, către sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, pe o lista întocmită de SS cu persoane care trebuiau arestate imediat după invadarea Marii Britanii. Wells a fost inclus în această carte neagră deoarece, ca preşedinte al organizaţiei PEN Internaţional (care cuprindea poeţi, eseisi şi romancieri), îi înfuriase pe nazişti excluzând organizaţia omonimă germană în 1934, după ce aceasta refuzase să primească și membri non-arieni.

Valorile şi ideile sale politice au fost mereu ţinta unui mare interes, dar şi a unor critici masive, însă impactul politic al consideraţiilor lui a rămas mereu destul de limitat.

Efervescenţa lui civică, religioasă, filozofică sau politică s-a exprimat cu precădere în lucrările non-ficţionale: „O utopie modernă”, Noua ordine a lumii”, „Conspiraţia deschisă”, „Rusia în umbră”, „Ştiinţa vieţii”, „Călătoriile republicanului radical în căutarea apei fierbinţi”. Bestseller-ul său în trei volume „Conturul istoriei” a deschis drumul unei noi ere de popularizare a istoriei lumii.

Wells a mai scris zeci de povestiri şi nuvele fanteziste, printre cele mai cunoscute numărându-se „Ţara orbilor”, „Oul de cristal”, „Imperiul furnicilor”, „Omul care a făcut miracole”, „Vacanţa domnului Ledbetter”, „Camera Roşie”, „O poveste a zilelor ce vor urma”, dar vocaţia lui fantezistă s-a desăvârşit în romanele lui ficţionale.

A fost căsătorit de două ori şi a avut nenumărate iubite, şocând chiar şi în acest registru al vieţii cu viziunea sa libertină asupra cuplului şi asupra vieţii de familie, cerându-le soţiilor să îi accepte cu seninătate iubitele şi escapadele extraconjugale.

Wells a murit din cauze necunoscute la 79 de ani, pe 13 august 1946, la Londra. A fost incinerat, iar cenuşa i-a fost aruncată în mare.

Alături de Arthur C. Clarke şi Jules Verne, H.G. Wells a pus bazele literaturii ştiinţifico-fantastice în secolul al XIX-lea.

Dincolo de valoarea literară certă, romanele acestora au anticipat şi au inspirat multe dintre invenţiile şi descoperirile ştiinţifice ulterioare.

Bussines Insider a alcătuit o listă cu cele mai interesante profeţii făcute de autori în romanele lor, profeţii care s-au îndeplinit.

Patru dintre cărţile lui H.G. Wells apar pe lista previziunilor, el fiind cel mai prezent dintre autorii incluşi. Volumul When the Sleeper Wakes (Când se va trezi Cel-Care-Doarme), scris în 1899, anticipează apariţia uşilor automate, cu senzori de mişcare. Acestea au fost inventate în 1960, la 61 de ani după apariția romanului lui Wells.

wells

(sursa foto: biography.com)

De asemenea, folosirea tancurilor în război a fost anticipată de Wells în 1903, în The Land Ironclads (Cuirasate terestre). Primele blindate pe şenile au fost trimise în luptă în timpul primului război mondial, în 1916, la 13 ani de la publicarea romanului.

O altă predicţie a scriitorului este introducerea bombelor atomice, în The World Set Free (Lumea eliberată), publicat în 1914. Prima bombă atomică folosită în război, a fost lansată asupra Hiroshimei, în 1945, la 31 de ani de apariţia cărţii.

Men like Gods (Oamenii ca zeii), publicată în 1924, anticipează introducerea mesageriei vocale. Aceasta a devenit populară abia în anii ’80.

Cu toate că scrierile lui au inspirat şi au prefaţat unele mari invenţii ale omenirii, Wells a simțit nevoia să se singularizeze în peisajul literaturii de anticipaţie printr-un portret pe care şi l-a făcut în 1934 în prefaţa volumului „Seven famous novels”: „aceste povestiri au fost comparate cu opera lui Jules Verne şi a existat, într-o vreme, o tendinţă a criticilor literari de a mă numi un Jules Verne englez. Dar, între anticipaţiile marelui francez şi fanteziile mele nu există nicio înrudire. Opera lui se referă aproape întotdeauna la posibilităţile electrice de invenţie şi descoperire şi cuprinde unele previziuni remarcabile… Povestirile mele … nu-şi propun să relateze lucruri posibile; ele sunt încercări ale imaginaţiei într-un domeniu complet deosebit”…

(sursa foto cover: api.ning.com)

3.195 cititori