Odilia Roşianu
A intrat în sufletul meu cu „Efectul razelor gamma asupra anemonelor”, în urmă cu mulţi de ani, într-o toamnă caldă. Se-ntâmpla pe scena Teatrului Mic din București, unde avea loc erupția unui vulcan. Iar vulcanul se numea Olga Tudorache.
Am confundat mult timp imaginea actriței cu cea a personajului interpretat în piesa scrisă de Paul Zindel și regizată de Cătălina Buzoianu. Atunci nu percepeam tristețea lui Beatrice, drama singurătății și a nostalgiilor sale. Ci doar forța pe care o degaja, felul în care părea să găsească soluții pentru situații imposibile. Era doar privirea unui copil de 10 ani vrăjit de o actriță de care nu puteai decât să te-ndrăgostești.
În „Efectul razelor gamma asupra anemonelor” (1977)
(sursa foto: teatrulmic.ro)
Au urmat multe roluri, cum ar fi cele din „Unchiul Vanea” (alături de Octavian Cotescu), „Nebuna din Chaillot”, „Amintirile Sarah-ei Bernhardt’” sau, în Bucureștiul postrevoluționar, din „Pește cu mazăre”, „Portretul doamnei T” și, bineînțeles, cel greu de uitat din „Regina mamă”.
Profunzime transmisă prin chiar cel mai banal gest, umor subtil, (auto)ironie, tăceri încărcate de substanță, zâmbete acordate cu greu, senzație de inaccesibil – astea ar fi primele trăsături care-mi vin în minte când mă gândesc la Olga Tudorache. Asociate cu respect și dragoste pentru actriță, alături de invidie admirativă pentru femeia care a fost și este.
Și mai există o imagine pe care o păstrez cu sfințenie în cufărul memoriei mele. Vară fierbinte, nisip, Costinești. O femeie în alb, la orice oră din zi, este acolo, pe plajă. Pare fragilă și puternică, în același timp. Prezentă și detașată. Visătoare și serioasă. Era (tot) Olga Tudorache în vacanță. Momentele când scena cobora lângă mine, când zeii surâdeau spre partea mea de pământ.
Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. (Olga Tudorache)
Alături de Toma Caragiu
