În bordeiul lui de pe malul Nistrului, un bărbat în floarea vârstei – locotenent român – se uită la filme de epocă și visează că, în viața lui, are să apară o femeie cu pas lung, maiestuos; cu trupul înveșmântat într-o șubă enormă. Îi presimte mireasma – mai puternică decât toate parfumurile lumii. Îi construiește povestea. Și este sigur că spioana gândurilor sale (o refugiată) va veni la el într-o iarnă, pe gheața fluviului pe care îl păzește.
Pe malul Nistrului, o mână de oameni încearcă să vină în Basarabia, ca să scape de bolșevici. Sunt întorși din drum, de soldații români. Doi inși, un aruncător de cuțite și o violonistă (care devine dansatoare), se salvează, rămânând pe loc. Cei doi urmează să se angajeze la cabaretul din Vadul lui Vodă, un târgușor.
În Vadul lui Vodă, o localitate de graniță de lângă Nistru, o dramoletă sentimentală tulbură apatia cronicizată a așezării. Boierul Manaru este înșelat de tânăra nevastă. Ca să se răzbune, respectivul dă iama în căminele conjugale ale amicilor lui. El își asumă o misiune nobilă: să-i ostoiască fiecărei neveste pofta de dragoste sufocată de plictisitoarele obligații matrimoniale. Obsedat de ideea că toate femeile sunt la fel, el se abandonează cu voluptate unui dezmăț erotic din care nu-l oprește nimic. Nici măcar linșajul pus la cale de niște soți incapabili să-și fericească năvalnicele consoarte.
Sunt trei paliere pe care este construit scenariul piesei În ochii tăi fermecători – montată de Alexandru Vasilache la Teatrul Național ,,Mihai Eminescu” din Chișinău. Piesa e inspirată din scrierile lui Gib Mihăescu (dintre care am recunoscut La ,,Grandiflora” și Rusoaica).
Unul este cel politic și are în vedere soarta refugiaților care încearcă să părăsească Rusia bolșevizată. Aceștia sunt prinși, întemnițați sau trimiși înapoi la ruși, de către soldații noștri. Cei care izbutesc să ajungă mai departe, în România, au nevoie de complicitatea militarilor. Plătesc prețuri consistente pentru asta. Mai ales femeile.
Există, apoi, drama de moravuri – creată în jurul tribulațiilor erotice ilicite ale personajelor. Într-un loc în care mai totul băltește, doar aventurile, bârfele și un cabaret clandestin aduc în viața oamenilor niscaiva sare și piper.
În sfârșit, aspirația spre puritate, nevoia unui ideal, dorința de împlinire prin iubire e a treia cheie de receptare a piesei jucate de actorii Teatrului Național din Chișinău. Am văzut spectacolul zilele trecute la București, unde trupa s-a aflat în turneu*.
Mi-au plăcut protagoniștii: Eva/ Evanghelina și boierul Manaru.
Eva este un personaj complex, al cărui tumult interior este – cred eu – în mod convingător redat de Silvia Luca. Actrița și-a construit eroina împrumutându-i inocență, erotism sălbatic, exaltare, vulnerabilitate, simț al datoriei, spirit de conservare, rafinament, mister, plus alte volute sufletești care o fac credibilă.
Iar Manaru (jucat de Petru Hadârcă) – nu este un simplu erou cu apucături don-juanești și reacții previzibile. Ci un personaj care simte enorm, vede monstruos și-i înzestrat cu o forță masculină hipnotizantă.
Dintre celelalte personaje, mi-au plăcut toți soții înșelați și nevolnici. Nevestele lor disperate. Ghenia (Angela Ciobanu), cântăreața de cabaret – sceptică, resemnată, victimă a unei vieți trăite la foc mic.
Mi-au plăcut apoi decorurile – minimaliste.
Și muzicile creatoare de atmosferă interbelică.
I-aș reproșa, totuși, piesei un oarecare dezechilibru.
Miza politică a piesei poate obtura receptarea acesteia ca dramă psihologică. Apoi, mă tem că mai bine de trei ore de spectacol diluează intensitatea emoției transmise.
Transcriu, în final, două replici pe care le-am păstrat în minte, de la spectacol, și care sintetizează întrucâtva mesajul acestei piese.
– Ce are Eva asta și eu n-am? întreabă una dintre nevestele bovarice ale orașului, contrariată de fascinația cu care Eva/ Evanghelina îi înrobește pe toți.
– Ce nu avem niciuna din noi: DRAGOSTE! îi răspunde alta.
Și o tulburătoare poveste – aș adăuga eu.
***
Teatrul Național ,,Mihai Eminescu” din Chișinău s-a aflat în România, în cadrul celei de-a patra ediții a turneului „Teatru românesc la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău”. Spectacolele jucate la București și la Iași sunt un adevărat regal teatral: Casa mare de Ion Druță (în regia lui Alexandru Cozub); Aveți ceva de declarat? (de Georges Feydeau, în regia lui Petru Hadârcă), o comedie de moravuri extrem de dinamică, în care toți actorii – distribuiți în roluri care le vin mănușă – se achită cu brio de partitura care le revine. Și În ochii tăi fermecători (regia Alexandru Vasilache).
Turneul Teatrului Național ,,Mihai Eminescu” s-a încheiat joi, 26 ianuarie, cu reprezentaţia piesei În ochii tăi fermecători. în Sala Mare a Naționalului ieșean.