Crisanta Predescu 
Dacă aș fi fost vreo tânără cu interese materiale acute, Milano ar fi însemnat și pentru mine, ca pentru multe alte ființe, raiul cumpărăturilor.
Norocul meu că nu sunt așa. Spirit îndreptat spre cunoaștere și ghid pentru cei trei copii ai mei – sunt două dintre definițiile plauzibile pentru mine.
În cazul în care voi ajunge vreodată la Milano, primul obiectiv turistic de vizitat va fi Biblioteca Ambroziană, despre care mi-a povestit, cu patos, un bun prieten de familie. El m-a purtat într-o călătorie prin timp, cu povestea unui cardinal intelectual, ambițios, Federico Borromeo, ce a demarat construcția Bibliotecii, în anul 1603. Nu a fost ușor pentru el să aducă 15000 de manuscrise, din Siria, Grecia și din alte țări europene, plus cele 30000 de manuscrise aflate deja în proprietatea sa. Spre deosebire de aranjamentul cărților din prima bibliotecă europeană, cea din Oxford, unde volumele erau legate pe pupitre, cardinalul a dispus ca manuscrisele să fie așezate pe rafturile lipite de ziduri. Biblioteca ambroziană, ce poartă numele Sfântului Ambrozie, patronul orașului Milano, a fost concepută ca o instituție de cultură, ce cuprinde: Colegiul Doctorilor, Pinacoteca, Academia de Cultură, Sculptură și Arhitectură, Colegiul Trilingv și Consiliul Absolvenților.
Când povestea a ajuns la sfârșit, am închis ochii și am cutreierat prin sălile acestei nestemate culturale și „am văzut” 12 manuscrise ale lui Leonardo da Vinci, inclusiv Codex Atlanticus, invadată fiind de mirosul hârtiei vechi, păstrată cu sfințenia lumii magice de-odinioară.
Și ca interesul meu, dar și al celor care parcurg aceste rânduri să fie frenetic, amintesc că la Bibliotecă se pot consulta două manuscrise originale ale lui Giovanni Boccaccio, corespondența dintre Pietro Bembo (celebru cardinal venețian umanist) și Lucrezia Borgia, colecția numismatică a Marchizului Castiglioni, piesele de fildeș fosforescent din Senegal, primele ediții „Divina Comedie”(1353) și texte religioase, precum „Cartea orelor”.
În Pinacotecă, admirația urcă la cote înalte, căci sunt expuse aici lucrări valoroase precum „Portretul unui muzician” de Leonardo da Vinci, „Băiat cu un coș cu fructe” al lui Caravaggio și cartonul lui Rafael, „Școala din Atena”.
Sunt sigură că, aflând toate aceste lucruri, cititori ai mei, vizitând Milano, veți merge și la Biblioteca Ambroziană, căci „toți acei ce au acces la o bibliotecă, la cărți, sunt niște inși mai buni decât alții, mai fortificați, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile trec mai repede”, după cum spunea Mircea Eliade.
