Odilia RoşianuOdilia Roşianu
26.11.2015

O cucerire dificilă și rară – libertatea

Vineri, 20 noiembrie, în cadrul Gaudeamus, a avut loc o întâlnire importantă a PEN Club Romania – nu numai că urmau să se acorde premiile PEN, dar era un moment de bilanț, de apreciere a rezultatelor obținute, de planuri pentru viitor.

Magda Cârneci a fost realeasă în funcția de președinte PEN Club Romania și, după ce i-am adresat felicitări, am rugat-o să răspundă la câteva întrebări legate de asociația pe care o conduce, dar și de premiul acordat.

***

Odilia Roșianu: Aș dori să vă întreb, pentru început, cum vă simțiți la sfârșitul unui mandat de președinte al PEN România și, mai ales, la începutul unei noi perioade în care veți conduce această asociație.

Magda Cârneci: Mă simt cu mult mai multă experiență decât acum 4 ani, când am acceptat propunerea de a deveni președinta acestei organizații. Am intrat în PEN România încă de la reînființare, din 1990, dar abia de puțină vreme înțeleg toată importanța acestei organizații mondiale, PEN International, din care facem și noi parte. În anii 2000, am fost membră în PEN Franța, o asociație foarte activă, și această experiență m-a influențat. Am crezut, și mai cred, că putem arăta și noi, scriitorii români, solidaritate și angajare față de marile cauze sociale, culturale și politice din mediul internațional, astăzi atât de agitat și de frământat, care cere luări de poziție curajoase, rapide și responsabile.

O.R.: Cu mulți ani în urmă, Alex Ștefănescu spunea următoarele: „Despre PEN Clubul Român nu se ştie aproape nimic. Şi aceasta nu pentru că nu ar merita să se ştie, ci pentru că aşa suntem noi, românii: risipitori, amnezici, obişnuiţi să lăsăm totul la voia întâmplării.”

Ce s-a schimbat de-atunci? Ce se știe acum despre PEN? A intrat PEN Club România în conștiința publică?

M.C.: Cred că lucrurile au evoluat, dar nu suficient. În ultimii 3 ani, am creat Premiul PEN România, acordat până acum unor personalități ca Ana Blandiana și Romulus Rusan, Gabriel Liiceanu sau Andrei Cornea. Am mai creat și concursul New Voices – PEN International pentru tinerii scriitori de până în 30 de ani, un concurs care are din ce în ce mai mulți participanți – și ceea ce mi se pare interesant este că tocmai dimensiunea internațională este cea care îi atrage pe tineri. Am început să prezentăm PEN România la radio, în reviste și în diverse întâlniri publice, dar mai este mult până când această organizație influentă, cea mai veche și mai puternică organizație a scriitorilor din lume, să devină un reper în conștiința publică românească. Ne-am propus de aceea pentru 2016 și anii viitori, o strategie mai dinamică de prezentare a PEN România în diferite orașe, în medii socio-profesionale diverse și în social media.

O.R.: Care este semnificația premiilor PEN, ce urmărește juriul atunci când hotărăște câștigătorul, prin ce anume cărțile premiate pot ajuta scopurilor pe care le aveți?

M.C.: Așa cum este prezentat și pe site-ul nostru www.penromania.ro, Premiul PEN România se acordă anual unei cărți sau serii de cărți – din genurile eseu, memorii, jurnal, roman, interviu, poezie – care exprimă, de o manieră înalt estetică, valorile de implicare civică, libertate a cuvântului, promovarea democrației, apărarea drepturilor omului, lupta împotriva cenzurii, solidaritate internațională, recuperarea memoriei colective și protecția scriitorilor împotriva ingerințelor politice de tot felul. Aceste valori reprezintă emblema și specificul organizației PEN International, din care facem parte, organizație care luptă pe multe fronturi în lume pentru a salva scriitori, jurnaliști, bloggeri de la interdicție, închisoare sau chiar execuție, pentru a promova literatura minorităților oprimate sau rolul femeilor în societatea de azi. Titlurile care au fost premiate pînă acum au ilustrat aceste valori nobile, iar Premiul PEN România dorește să creeze cadrul în care asemenea cărți să primească recunoașterea și girul pe care îl merită.

Magda-Carneci-3

Foto de pe filit-iasi.ro

O.R.: „Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății” de Andrei Cornea este volumul premiat recent, pentru anul 2015. Ce puteți spune cititorilor revistei Literatura de azi despre această carte, despre mesajul pe care îl transmite?

M.C.: Cartea lui Andrei Cornea este un eseu filosofic viu și antrenant despre o valoare supremă și fragilă, care pare de la sine înțeleasă, dar care e de fapt o cucerire dificilă și rară a spiritului uman, libertatea. Scrisă minunat, plină de povești, parabole și citate din marii filosofi ai lumii, cartea propune o meditaţie lucidă şi în același timp o pledoarie vibrantă pe tema libertăţii, ca o valoare supremă și fragilă a indivizilor sau a comunităților umane, aflată mereu în pericol de a fi pierdută și mereu în situația de a fi recuperată prin efortul nostru continuu.

***

Câștigătorul premiului PEN Club România, Andrei Cornea, a transmis un mesaj în exclusivitate pentru cititorii revistei Literatura de azi, vorbind despre cartea premiată, mesajul acesteia și, nu în ultimul rând, despre semnificația distincției primite.

„În cartea mea, Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății, susțin două teze principale:
a) Libertatea politică este o raritate și o excepție în istoria omenirii: apare tîrziu, dispare repede și este continuu amenințată nu numai de tiraniile efective, dar și de pervertirea ei. Oamenii renunță ușor la libertate, mult mai ușor decît la egalitate sau la securitate, de pildă, și fără să sufere prea mult, uneori abia dîndu-și seama. Este îndoielnic, de aceea, că devenirea istoriei se face în direcția libertății, așa cum a crezut Hegel. Să ne gîndim, de exemplu, că artă există în absolut toate societățile omenești, agricultură în cele mai multe, iar scrierea apare independent în patru sau cinci mari civilizații antice. Dar libertatea politică apare o singură dată și într-un singur loc în istoria antică (în Grecia), ține vreo două sute de ani și apoi decade. Mai apare încă o dată în Europa modernă (nu fără legătură cu Grecia), iar acum este amenințată de o pervertire interioară și de multe tiranii politice. În acest sens, vorbesc despre ea ca despre un „miracol” (nu în sensul că ar avea o origine supranaturală).
Pe de altă parte, chiar libertatea morală (sau liberul arbitru) este și el un „miracol”, fiind aproape imposibil de explicat și extrem de improbabil în Univers. Iar încercările unor filosofi și savanți (psihologi, antropologi) de a explica libertatea, în sensul de a o reduce la un determinism oarecare sunt eșecuri patente.
b) Dacă esența libertății nu poate fi „explicată”, situarea ei, cel puțin, poate fi aproximată: ea se plasează în raport cu alte virtuți, precum egalitatea, justiția (legea), credința, rațiunea întotdeauna într-un spațiu definit de un minim și un maxim. De exemplu, libertatea are nevoie de un minim de egalitate, căci nimeni, nici stăpînul, nu-i liber printre sclavi. Dar excesul de egalitate o distruge, suprimînd individualitatea în favoarea grupului. La fel, fără rațiune nu se poate concepe libertatea, care ține de „imperiul scopurilor”, cum zice Kant. Dar acolo unde domnește rațiunea fără fisuri, dispare libertatea de alegere, deoarece două ființe perfect raționale nu pot alege diferit. Toate acestea conduc la neverosimilitatea și fragilitatea libertății, dar atrag după sine și sarcina noastră de a o apăra după puteri, deoarece în absența ei putem fi, în cel mai bun caz, niște sclavi fericiți, ori niște ființe perfect eficiente, precum „caii inteligenți” ai lui Jonathan Swift, dar deloc oameni adevărați.

Iau premiul PEN România, acordat anul acesta cărții mele,  drept o recunoaștere nu doar a meritelor cărții, ci și a conștientizării faptului că tema „fragilității” libertății a devenit presantă în zilele noastre. Într-adevăr, pe de o parte, destule regimuri politice (China, Rusia) obstrucționează fățiș libertatea, considerînd-o sinonimă cu decadența, în vreme ce apărarea împotriva terorismului islamic fundamentalist obligă țările libere să restrîngă anumite libertăți în numele securității. A devenit mai evident decît oricînd cât de ușor pot fi restrînse sau chiar pierdute libertățile cîștigate cu mari eforturi timp de decenii sau secole și cît de repede oamenii se pot consola cu pierderea libertății, dacă primesc în schimb securitate, beneficii economice și un spor de egalitate.” (Andrei Cornea)