Literatura de aziLiteratura de azi
10.12.2015

O artistă Mare şi Foarte Mare

Fată de preot, Leopoldina Bălănuţă (10 decembrie 1934 – 15 octombrie 1998) s-a pregătit singură pentru admiterea la Teatru şi la Cinematografie , dar întâmpină primul eşec din viaţă, fiind obligată să se angajeze, mai apoi, suplinitoare de limba română şi istorie la o şcoală din Jariştea.

„Atunci am învăţat, poate, că tot răul este spre bine. La Jariştea am fost cazată în casa unui burghez, fost primar. Când l-au alungat din comună a lăsat în pivniţă nişte cufere mari din nuiele pline cu cărţi. Nici nu ştiu cum le-am găsit, sora mea şi cu mine. Important este că le-am găsit, şi asta a transformat acei doi ani din viaţă la Jariştea într-un paradis….”

Totuşi, în 1957 a absolvit Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel Anghelescu, iar pentru o bună parte a vieţii a condus Teatrul Mic şi Foarte Mic.

„Dacă a lupta înseamnă a da din coate, nu mă interesează să lupt. Nici atitudinea de conjunctură nu e o formă de luptă pentru mine. Pentru că nu cred în ceva menit să răspundă unui moment, nu să dureze în timp. Cel puţin aspiraţia asta trebuie să o avem: să dureze ceea ce facem. Chiar şi aşa cum este perisabilă arta asta a mea, dacă o fac cu credinţă ea rămâne în amintirea unor oameni; şi dacă oamenii aceia au fost mai buni cinci minute e bine, şi vezi, uite aşa se leagă şi devine verigă în lanţul acesta al umanităţii râvnite.”

Imagine de pe ziarulmetrolpolis.ro