Eu nu sunt poetă,
doar port în mine viețile
celor dinaintea mea,
le port viețile pe umăr ca pe niște păsări
ce își caută iarna un cuib
unde să-și odihnească aripile și visele.
Eu nu sunt poetă,
dar văzduhul mă cheamă să rostesc
tot ce nu au putu rosti părinții și bunicii mei,
toate bucuriile lor trăite, dar și cele netrăite,
ce croiesc vise pentru noi în nemurire,
și pentru toate aceste lucruri
trebuie să mai trăiesc,
pentru ei toți și pentru toate viețile lor,
adunate în mine
și care se cer redate lumii
prin cântec.*
Joi, 18 august 2016, de la ora 18.00, la Librăria „Mihai Eminescu” din București, va avea loc lansarea cărții „Noaptea în care focurile vor arde până la capăt” (Editura Eikon, 2016) de Emilia Ivancu.
Invitat, alături de autoare, Daniel Cristea-Enache; moderator: Valentin Ajder.
Câteva cuvinte ale Emiliei Ivancu despre volumul care se lansează:
„Trăim în vremurile transparenței, totul devine accesibil și transparent, ne livrăm goliciunea în fiecare zi, în fiecare clipă, nu mai lăsaăm misterul să respire între lume și noi. Pe de altă parte, acest volum „Noaptea în care focurile vor arde până la capăt”, în continuarea volumului „Șamanii și poeții” de acum doi ani, propune texte poetice care să păstreze misterul lumii, poezia fiind una din alternativele transparenței de astăzi, în sensul în care poezia ridică întrebări, ne face să gândim, ne întoarce viețile pe dos, caută în noi fără a dori să aducă un răspuns la întrebările esențiale ale lumii: nașterea, iubirea, moartea, destinul omului, întâlnirea cu Celălalt. Poezia, așa cum o înțeleg eu și cum o exprim și aici, este precum un pelerinaj, ne duce undeva, reprezintă o călătorie al cărei final rămâne indescifrabil, sensul născându-se din călătoria însăși, din poezie.”
Emilia Ivancu este colaborator al revistei Literatura de azi.

(sursa foto cover: actualmm.ro)
*poezie de Emilia Ivancu