Aurel Baranga (20.06.1913 – 10.06.1979) este pseudonimul lui Aurel Leibovici, dramaturg, publicist şi poet român de origine evreiască.
Născut într-o mahala bucureşteană, Baranga se remarcă la şedinţele cenaclului condus de Lovinescu, publicând la 16 ani primele poeme în binecunoscutele “Bilete de papagal”. Factorii sociali şi politici ai vremii îi conturează tânărului poet personalitatea către avangardă, pe baza unei furii contestatare fireşti unei perioade de criză. După 1933, duritatea climatului antisemit şi fascist îl determină să publice pamflete politice şi cronici literare, orientate către stânga democrată şi antifascistă. Mai târziu, în perioada comunistă va mărturisi că: “ceea ce gândeam şi făceam atunci deriva dintr-un sentiment de răspundere omenească, elementară şi firească, fără tangenţă cu sfera politică”.
După absolvirea Facultăţii de Medicină din Bucureşti în 1938, îşi deschide „un mic cabinet medical de cartier”, la capătul Căii Dudeşti, unde practică medicina până în anul 1944 când, aidoma celorlalţi evrei, este dat afară „din casă, din presă, din spital”.
Bucurându-se de respectul autorităţilor și sprijinind noul regim al orânduirii socialiste, Baranga se impune ca dramaturg şi scriitor reprezentativ pentru ideologia comunistă; îndeplineşte numeroase funcţii politice şi culturale. Creaţiile sale dramatice înregistrează un larg ecou la noul public şi îi asigură ascensiunea, devenind către începutul deceniului al şaptelea cel mai popular dramaturg al generaţiei sale.
În anul 1948, Aurel Baranga a scris versurile imnului primei Republici. Tot în acest an a înfiinţat revista de satiră şi umor „Urzica” (în urma „sarcinii de partid” primite), unde a activat ca redactor şef până la sfârşitul vieţii.
„Aurel Baranga este un I. L. Caragiale produs de cultura comunistă. Ceea ce înseamnă un I. L. Caragiale cuminţit, decolorat şi previzibil.” (Alex. Ştefănescu).
Deși autorul a fost mult mai cunoscut ca dramaturg, vă oferim mai jos câteva dintre creațiile poetului Aurel Baranga.
***
Polară
Morsele de zinc, morsele-n estuare
S-au închis în stepă morse mateloţi
Au sfârămat heralzii morsele mortuare
Şi-au sfârămat gâtlejul viermilor iloţi.
Ioasaf hermetic, înger în atol,
Promotorii sterpe, strigătul minune,
Unde-i carnea smulsă orei de-alcool
Şi cătarea smulsă cu monede pune.
Focile hermetic devorau havane,
Siluiau plămânii serilor în parc,
Zboruri rotunjite, salturilor plane
Faldul nopţii simple gurii tale arc.
*
Femur sintetic
Ce oranjadă pe cadranele veline
Când orhidee, meridianele firave
Deschid induxului de aniine
Hangarele Prințesei Scandinave.
Dar pendularea submarinului de tuş
Pe-aleile sculptate-n esofag
Şi ce cocteil amprentele de pluş
Pe toga ultimului mag
Femur sintetic, cicatrice în auz
Cu cerul distilat în eprubeta-navă
Cu hidrargirul din havuz
Strigă târziu Prinţesa Scandinavă.
*
Au alergat pe străzi dulăi ca nişte sfeşnice
De aceea te-am chemat pe tine, (frate) trebuie să-ţi mărturisesc: toate,
tot ce am auzit,
tot ce am văzut,
alaltăieri, nu a fost decât un început,
noaptea asta va fi noaptea
adevăratului delir,
noaptea asta va fi a şerpilor
şi a muşcăturilor,
de aceea te caut
şi te chem,
fiindcă vreau să urlu
şi să blestem.
Vreau să muşc
vreau ca toată lumea să muşte,
cine nu ştie să muşte
să se otrăvească şi să se împuşte.
Va fi o noapte
cu venin şi cu otravă
…
e noaptea goanei şi a muşcăturilor
se vor muşca pe la colţuri
şi pe străzi
…
oamenii se vor zvârcoli
şi frânge,
se vor presimţi prin peşteri şi grote,
va fi o noapte cu alungări şi pofte
…
oamenii vor muşca din carne,
ca din pâine,
vor muşca din creştet şi din frunte.
(sursa foto: istorie-pe-scurt.ro)