Literatura de azi
Ludwig van Beethoven (16 decembrie 1770 – 26 martie 1827) este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare, printre care: 9 simfonii, 5 concerte pentru pian și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, Missa solemnis, 32 Sonate pentru pian, Sonate pentru vioară și pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer), 16 cvartete pentru coarde, Opera Fidelio.
Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau „caietele de conversații”, în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică, în 1819 compune „Variațiile-Diabelli” pentru pian, în 1820 se va interpreta prima versiune a „Missei Solemnis”, realizează ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde şi, în sfârșit, Simfonia a IX-a. (sursa: wikipedia)
„Viaţa pe care o duc e tare păcătoasă. De doi ani încoace, evit să mă duc în lume, deoarece îţi închipui că nu le pot spune oamenilor: Sunt surd. Dacă aş fi avut altă meserie, încă ar mai fi mers; dar, cu meseria mea, sunt într-o situaţie îngrozitoare… La teatru, trebuie să-mi caut loc chiar lângă scenă, ca să înţeleg ce spun actorii. Dacă stau ceva mai departe, nu aud deloc sunetele înalte, fie că-i vorba de instrumente sau de voci. E de mirare că mai sunt oameni care, stând de vorbă cu mine, n-au observat încă beteşugul meu. Cum mi se întâmplă deseori să fiu distrat, totul e pus pe seama distracţiei mele. Când cineva vorbeşte încet, abia dacă-l aud; sunetele, ce-i drept, le disting, însă nu şi cuvintele; pe de altă parte, dacă cineva strigă, mă scoate din fire.”
(traducere Cornelia Georgescu)
Imagine de pe biography.com
