Pe numele său adevărat Marin Teodorescu (8 martie 1896 — 13 ianuarie 1945), Zavaidoc provenea dintr-o familie cu tradiţie în muzica lăutarească. Numele „de scenă” își are originea într-un regionalism, „zavaidoacă”, cuvânt cu înţelesul de năbădăios, neastâmpărat, zurbagiu. De altfel, termenul este folosit şi în zilele noastre, în unele zone din Teleorman, cu acest sens.
Refuză invitaţia de a deveni solist de operă, pentru a urma o carieră de diseur la marile restaurante, grădini și baruri bucureștene, fără a se teme de concurenţa destul de puternică constând din nume precum Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tanase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Mia Braia ori Petre Alexandru.
De când ne-a aflat mulţimea
De când ne-a surprins mulţimea
Făcui dragoste cu tine
Ne vorbeşte zi şi noapte
Când de rău şi când de bine.
Sânge rău la ce mi-aş face
Şi pe cine să te mânii
Este-o veche zicătoare
Bate vântul, latră câinii.
Hai să-i dăm pe toţi uitării
Cine-o vrea ce-o vrea să zică
Valul lumii, valul mării
Te coboară te ridică.
Sânge rău la ce mi-aş face
Şi pe cine să te mânii
Este-o veche zicătoare
Bate vântul, latră câinii.
Imagine de pe interbelic.metropotam.ro