Ramona Müller 
”Un star de cinema e suma defectelor sale”,afirma Humphrey Bogart (25.12.1899 – 14.01.1957), protagonistul filmului de mare succes Casablanca.
Faptul că s-a născut chiar de Crăciun, le-a umplut inima de bucurie părinților săi, sperând că micul Deforest Bogart va avea parte de mult noroc. Mama sa, ilustrator publicist va folosi chipul și imaginea micului Bogart într-o reclamă publicitară pentru mâncare de bebeluși. Neglijat de părinți (mama sa nu îi permitea să o îmbrățișeze pentru a nu-i fi deranjată coafura), adolescentul renunță la împlinirea destinului scris de alții, abandonează școala și se înscrie în Marină. Se pare că aici, în urma unui conflict militar, va căpăta cicatricea de pe buză. O altă variantă a acestei cicatrici, care îi conferă aerul dur, este cea prin care o așchie de lemn i-a rănit buza de jos, lăsându-l cu un mic defect de vorbire.
Între 1936-1940 Humprey Bogart a jucat în medie un film la 2 luni, purtând propriile costume la filmări, nemulțumit de garderoba celor de la Warner Bross.
Cu o față unică în istoria cinematografiei și o fizionomie inconfundabilă, Humphrey Bogart este recunoscut pentru pălăria borsalino (pălăria Hollywood-ului sau pălăria gangsterilor) pe care o purta des, pentru vocea nazală cu tonalitate scăzută și pentru țigara eternă, afișată cu nonșalanță. Ernest Hemingway afirma: „Fața cea mai interesantă a unui om cunoscut vreodată”.
Asimilându-și rolurile până se când se confunda cu personajele sale, Bogart a reprezentat un etalon de profesionalism, influențând numeroși actori de renume. Jean-Paul Belmondo a fost marcat de stilul lui Bogart, care disprețuia falsitatea, snobismul și mediocritatea. Iubitor de animale și pasionat de navigație, actorul evada de multe ori pe mare cu iahtul său, Santana.
Își găsește echilibrul afectiv în cea de-a patra căsătorie cu Lauren Bacall, o actriță debutantă cu origini românești pe linie maternă. Diferența de vârstă de 25 de ani nu a constituit o piedică pentru ca Baby @ Bogie să reprezinte cuplul distinct al iubirii hollywoodiene.
Prins în tripticul vicios al slăbiciunilor sale: alcoolul, femeile și țigările, Bogie,cum îi spuneau prietenii se îmbolnăvește de cancer la esofag. Numai cu câteva romane polițiste, un joc de șah și o sticlă de scotch pe care doar o privea, actorul urmează tratamentele în spital, trăind rolul cel mai dur din scenariul vieții sale. Moare la vârsta de 57 de ani, în plină glorie, păstrându-și simțul umorului până în cea din urmă clipă: „N-ar fi trebuit să înlocuiesc whisky-ul cu martini.”
Câștigătorul premiului Oscar este declarat în anul 1999, la 100 de ani de la nașterea sa, cel mai bun actor american al secolului XX.
