Andreea Neaună 
Fiecare dintre noi avem propriul mod de a ne urmări visele, de a le asculta, atinge sau privi cum prind viață. De a le împlini sau de a le abandona.
Clara Haskil a ales de mai multe ori. Să zâmbească pentru prima dată într-o zi de 7 ianuarie și i-a ieșit, a anului 1895. Să se nască în România. Să își împlinească visele. Simțim asta doar când îi rostim numele, care pare că vibrează prin fiecare literă.
Printre primele persoane fascinate de ceea ce însemna Clara s-a aflat Regina Elisabeta care i-a dăruit o bursă la Viena. Tânăra artistă, parcă, a urmat cuvânt cu cuvânt ceea ce spunea George Enescu: „ce greşeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule!”
Acesta a fost primul pas către ceea ce avea să dăruiască lumii cea care „reprezintă însumarea perfecţiunii pe pământ.“, după cum afirma Dinu Lipatti.
A ajuns la Paris unde, la 14 ani, a absolvit Conservatorul.
,,Zilele trecute a venit la mine un doctor din România ţinând de mână o fetiță în vârstă de șapte ani. Acest copil este o minune: n-a urmat niciodată o adevărată instrucţiune muzicală, dar nici nu era nevoie, de vreme ce poate reda din memorie, fără greșeală, cu mânuțele ei de copil, tot ce i se cântă; mai mult încă, poate s-o facă în orice tonalitate. I-am pus în față o sonată ușoară de Beethoven; a descifrat-o perfect, fără să ezite măcar o secundă. Ne aflăm, fără îndoială, în fața unei enigme: o asemenea maturitate într-o minte de copil este într-adevăr tulburătoare.“ – descria profesorul Anton Door prima întâlnire cu pianista, în volumul „Clara Haskil” de Jerome Spycket, Editura Muzicală, 1987.
Clara Haskil a zâmbit prima dată familiei și mai apoi tuturor celor care au întâlnit-o. Cu Charlie Chaplin și-a început prietenia tot zâmbind atunci când el aprecia că ar fi ,,o foarte mare artistă”, afirmând apoi că „în timpul vieţii mele, am întâlnit trei genii: profesorul Einstein, Winston Churchill şi Clara Haskil.“
S-a dăruit lumii prin muzică și a învins toate obstacolele istoriei.
A trezit emoții puternice în toți cei care au întâlnit-o, dar și în cei care au ascultat-o. A pășit prin viață delicat, sensibil și a molipsit cu fragilitatea ei.
Și chiar când a plecat dintre noi, a rămas visul ei, prin tot ce a dăruit lumii.
„Clara Haskil a fost un soi de magician: a știut să transforme talentul în geniu, fragilitatea în forță, dificultățile în perseverență și tenacitate. Toate aceste calități o fac să devină o sursă de inspirație și un exemplu pentru fiecare dintre noi – fie că suntem sau nu muzicieni.“ (Alina Azario)
