Maria Morariu 
Una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite serbări câmpenești prilejuite de solstițiul de vară, cea care marchează mijlocul verii agrare, Drăgaica sau Sânzienele, se desfășoară pe 24 iunie. Sărbătoare a iubirii şi a fertilităţii, ea este dedicată unor personaje mitice nocturne, care apar în cete, de obicei în număr impar, cântă și dansează pe câmpuri, iar potrivit credinței populare, în această noapte, cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să danseze, această sărbătoare fiind una a Soarelui, a dragostei, dar și a poftei de viață.
Tradiția cere ca în această zi nimeni să nu lucreze pentru că în această zi este cap de vară, iar Soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Denumirea provine, cel mai probabil, de la zeița Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. În mitologia română, sunt cunoscute și sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase, Zâne, Domnițe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului și încă multe altele, în funcție de regiune.
Fetele obișnuiau să strângă flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă în noaptea dinaintea sărbătorii, pentru a-și visa ursitul. În unele zone, însă, fetele își făceau cununi din aceste flori, pe care le lăsau în noaptea respectivă în grădină. Dacă le găseau dimineața pline de rouă, era semn sigur de măritiş. În zorii zilei, băieții își pun și ei flori de Sânziene la pălării, se adună în cete și bat satele în lung și-n lat. În alte zone, în această zi se alege Drăgaica, cea mai cuminte, cea mai frumoasă și cea mai bună la inimă dintr-un grup de șapte fete. După ce este aleasă, fata este împodobită cu spice de grâu și, alături de restul fetelor, îmbrăcate în alb, pornește prin sat, iar la fiecare răscruce de drumuri, fetele fac o horă și cântă voioase. Tot de Sânziene au loc și renumitele bâlciuri sau iarmaroace, un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.
De asemenea, cu ocazia acestei sărbători se fac previziuni meteorologice în funcție de momentul în care răsare Constelația Găinușei, se determină perioada prielnică pentru semănatul grâului de toamnă, iar Sânzienele mai sunt cunoscute în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că în cazul în care cucul încetează să cânte înainte de Drăgaică, înseamnă că vara va fi secetoasă. Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, în acest moment de început al secerișului, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoar, iar pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap, în această zi cu fiertură de iarbă mare. Ca să scape de boli, fetele și nevestele se scaldă în ape curgătoare. Pentru a se umple de fertilitate, femeile trebuie să se tăvălească dezbrăcate în rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui. O altă tradiţie cere ca, pentru alungarea spiritelor malefice, să se aprindă focuri în care se aruncă substanțe puternic mirositoare, se buciumă și se strigă în jurul focurilor.
Sânzienele
- Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea – floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească. - Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite.
(poezie despre Sânziene, culeasă din folclorul românesc; sursa: citatepedia.ro)
Imagini de pe: b365.ro
Informaţii culese de pe: calendarulortodox şi crestinortodox.
