Literatura de azi
Un faimos corsar flamand îl inspira pe scriitorul Eugen P. Botez să-şi aleagă drept pseudonim literar numele de Jean Bart (28 noiembrie 1877 – 12 mai 1933). În literatura română numele acestuia va fi întotdeauna legat de promovarea jurnalului de bord şi a schiţei marine, de literatura vieții maritime și fluviale, a portului și a largului mării.
Ziua şi noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul zilei portul era mort. Sub ploaia de aur a soarelui de vară natura întreagă dormea moleşită. Nici o adiere, nici un semn de viaţă. Pământul şi apa, oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nici o vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate. Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri – un oraş fantomă.
O pulbere vaporoasă vibra în unde, plutind în zare ca o muselinătransparentă. În rada portului, departe, sub un cer de porţelan, două vapoare negre, zăceau ancorate, fixe, ca nişte jucării ţintuite pe marea netedă, albă, sclipitoare ca o placă de mercur.
Lungiţi la rând, sub peticul de umbră la baza piramidei de bulgări de cărbuni, dormeau doborâţi hamalii, negri, pe jumătate goi.
În dreptul vamei, lângă ghereta care da o iluzie de umbră, un grănicer la post picotea în picioare, rezemat de armă.
Cafeneaua din faţa debarcaderului era goală.
Afară, sub pânza de barcă întinsă în chip de tendă, erau înşirate câteva mese de lemn văpsite în verde.
(„Europolis”)
Imagine cover de pe panoromio.com
