Stelian Țurlea
Am primit într-o zi un telefon de la prietenul Daniel Cristea-Enache: „Nu vrei să scrii ceva în «Literatura de azi»?” Am aflat că urma să fie o revistă online sau un site sau o platformă, nu m-am lămurit și nici nu avea importanță, dar eram încântat și am acceptat fără rezerve, mai ales când mi-a spus că pot publica și texte apărute deja.
„Un roman?” am șoptit.
„Da, roman în foileton.”
Și asta a fost. Nu m-a mai întrebat niciodată nimic, doar rareori minunata Odilia Roșianu, mâna lui dreaptă de la începuturi, îmi amintește (doar am o vârstă!) că se încheie foiletonul și să pregătesc un altul. Nu știe sau poate știe că le am mereu pregătite…
Și au trecut zece ani. Chiar au trecut zece ani? Habar n-am când s-au dus, dar știu că s-au petrecut enorm de multe în timpul scurs de atunci, bucurii, deznădejdi, pierderi, manuscrise peste manuscrise; asta doar în ce mă privește personal, dacă mă gândesc la ce s-a întâmplat în lumea largă, ar însemna să scriu o carte…
„Literatura de azi”. Revistei create de unul dintre cei mai buni critici literari ai generației tinere din România, completată de o echipă feminină de excepție, i s-au alăturat nume după nume dintre cele mai admirabile ale literaturii acestor ani, atât de multe că aș umple doar cu ele tot spațiul, presupun zgârcit pentru aceste cuvinte aniversare. Oameni foarte cunoscuți, din generația mea, și foarte mulți tineri. Mă simt mândru lângă ei. O revistă în care găsești de toate, texte literare, poezie și proză, cronici, memorii, istorie, artă, muzică etc – pe scurt, cultură. Citeam undeva că nu celebritatea contează, ci valoarea. Încă o idee care mi-a mers la suflet.
O revistă vie, alertă, care nu poate să nu te pasioneze. Mie, cel puțin, chiar mi-a mers la suflet.
Aș vrea să-i urez mulți, mulți ani! Aș mai vrea să-mi mai accepte colaborarea cât o voi putea duce…
