Ioana Dana Oniciuc
Într-un început de septembrie, acum nouă ani, primeam un mesaj prin care eram întrebată dacă doresc să fac parte din redacția unei reviste, ajutând în așa fel încât conținutul ei să ajungă la cât mai mulți iubitori de limbă și literatură română. După ce mirarea mea a trecut, persistând doar bucuria, pe data de 7 septembrie am primit mail-urile în care eram înștiințată că pot lucra pe paginile revistei, cele care erau pe Facebook, din postura de editor.
De ce țin minte cu exactitate? Pentru că am păstrat aceste e-mail-uri!
La acea oră, conținutul revistei Literatura de azi era distribuit pe patru pagini de Facebook: Literatura de azi, Sertarul Scriitorului Român, Octavian Paler și În lumea cărților.
O bună bucată de timp ceea ce postam pe aceste pagini se petrecea live, neputând programa nimic (nici nu știam că va apărea această opțiune). Aveam un orar bine stabilit și lucram alături de alte două colege, Maria și Gina. Maria a fost cea care m-a ajutat să înțeleg ce anume trebuie să fac, suportul ei fiind esențial, având în vedere emoțiile pe care le aveam, nedorind a greși într-un loc în care eram înconjurată doar de cunoscători într-ale literelor. După o vreme, chiar eu m-am ocupat de formarea noilor mele colege, o activitate pe care am făcut-o cu multă responsabilitate, dar mai ales cu drag și implicare. Cu toate țin legătura în continuare, nutrind sentimente aparte și reușind chiar a ne întâlni și în realitate.
Nu știu să mă mai fi încercat vreodată senzațiile de atunci, viața în redacție – așa virtuală cum era – ducându-mă într-o lume pe care o adoram, din care doream a face parte, ascultând și învățând de la cei care contau pentru mine.
E locul în care am interacționat cu cei cărora le apreciam scrierile, reușind să intru în dialog cu ei, unele dintre ele păstrându-le adânc în suflet.
Am cunoscut oameni de o calitate superioară de la care am învățat foarte mult și pe care nu i-am uitat, mulțumindu-le pentru încrederea pe care mi-au acordat-o și investiția făcută. În timpul scurs, multe s-au schimbat, însă eu, trecând prin atâtea etape, știu ce am acumulat, reușind a fi de ajutor la rându-mi.
Multe texte am citit datorită prezenței aici, am aflat de scrieri pe care cu siguranță le-aș fi ratat, am învățat cum se editează un text, ce importanță are titlul, ce anume să selectezi pentru un intro și lista e lungă.
Anii s-au scurs, revista trecând prin multe schimbări, paginile pe care se distribuia conținutul său modificându-se, însă în ciuda tuturor acestor întâmplări ea a rămas pe piață putând fi citită și acum. Și rolul meu s-a diminuat însă am rămas alături, Odilia1 – redactorul-șef al acestei publicații – fiind sufletul și inima ei. Mă aflu și acum lângă ea, pentru că așa simt și, chiar dacă contribuția mea este redusă, pot citi texte pe care în altă parte nu le-aș găsi, scrise de autori care chiar contează și au un cuvânt de spus în literatura noastră contemporană.
Sunt fericită că am avut parte de așa o experiență și că durează de atât de multă vreme!
La mulți ani, Literatura de azi!
1Odilia Roșianu, redactor-șef al revistei Literatura de azi
