Odilia Roşianu
Au trecut 10 ani de la prima mea implicare în fenomenul Literatura de azi, solicitată fiind de criticul literar Daniel Cristea-Enache (directorul revistei), după care n-am mai plecat. Nu știu dacă e mult sau puțin pentru o revistă – probabil, la nivel istoric, este o picătură în ocean, dar în viața noastră, a muritorilor, nu e nicidecum de ici, de colo: s-a scurs, totuși, un deceniu. Iar în acest deceniu, LdA (cum îi spunem noi) mi-a intrat deja în sânge. În economia unui an, cred că există cel mult 10 zile în care să nu lucrez ceva pentru această revistă.
În altă ordine a amintirilor, având în vedere că principalul nostru canal de promovare a fost reprezentat de pagina omonimă de Facebook, îmi place să mă gândesc la acei ani de început grei, dar superbi, când stăteam ore întregi pe grupul nostru redacțional, într-o perioadă în care nu toată lumea avea, ca acum, grupuri pe rețeaua de socializare, cum ne distram, ne certam și ne împăcam, cum votam pentru nenumărate aspecte… Și să ne amintim că pe-atunci nu se puteau edita/corecta postările, deci dacă greșeai una, se ștergea și trebuia din nou „concepută”, nemaivorbind de faptul că nu se putea programa nimic, totul era live. Echipa noastră, formată din oameni atașați de literatură și artă, își adapta propriul program astfel încât să poată acoperi funcționarea permanentă a LdA. Și nu era chiar ușor. Dar am reușit.
Și astfel am scris o poveste împreună. Cu momente înălțătoare sau, dimpotrivă, cu altele deprimante. Cu sosiri spectaculoase și cu plecări pe măsură, atât din rândul echipei, cât și rândul colaboratorilor. Cu laude și jigniri, în egală măsură. Cu zâmbete și lacrimi.
Iar acum serbăm aniversarea de 10 ani!
În zilele următoare, vom publica gânduri ale colaboratorilor noștri și ale unora dintre membrii echipei care au dorit să se bucure alături de noi. Le mulțumim!
Și, din toată inima, le mulțumim și cititorilor noștri, nu numai la aniversare, ci în fiecare zi.
Să dăm drumul la felicitări! Mai ales că povestea merge mai departe, firește.
