Lazăr & lăzăriștii

Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 – 17 septembrie 1823) a fost cel care ,,a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”. Și, de aceea, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 18 ianuarie 1860, când înființează al doilea gimnaziu în limba română, va hotărî ca acesta să se numească „Gheorghe Lazăr”.

Decretul înființării liceului poartă semnătura regelui Carol I și data de 20 mai 1890.  În toamna lui 1890 se inaugurează noul local, cel de lângă Cișmigiu. Construcția a fost proiectată de arhitectul F. G. Muntureanu, cu studii în Anglia. Este considerat o bijuterie arhitectonică, de o sobrietate elegantă, îmbinând mai multe stiluri: de la cel brâncovenesc până la cel neoclasic englez. Clădirea liceului, impresionantă atât prin aspectul exterior, dar și pentru cel interior, a fost comparată cu liceele pariziene din preajma Grădinii Luxembourg.

În 1931 s-a construit noua aripă dinspre Cișmigiu a liceului, la inițiativa adunării generale a părinților, fapt care a permis amenajarea noilor laboratoare, a elegantului amfiteatru, a bufetului de la demisol.

Prin activitatea unor profesori de matematică, științe naturale și fizică-chimie, prin organizarea de cercuri științifice, prin activități experimentale, prin excursii de cercetare, se accentuează cu timpul latura „realistă” a liceului. Deși au existat între cele două războaie societăți de lectură, reviste școlare de prestigiu și cercuri literare, nu acestea au format specificul școlii. De exemplu, la cercul de matematică al profesorului I. Banciu s-a format matematicianul Dan Barbilian (poetul Ion Barbu), premiat la toate concursurile „Gazetei matematice”.

 Activitățile extrașcolare sunt, probabil, cea mai frumoasă tradiție a lăzăriștilor, păstrată până astăzi. De pildă, orchestra liceului, condusă de profesorul Al. Nicolescu, prezintă între 1932-1943 numeroase concerte la Ateneul Român, pe scenele teatrelor, la Radio, câștigă medalii de aur la concursurile „Tinerimii române”. Aici se formează violonistul Mihai Constantinescu, prim maestru al Filarmonicii Române.

O altă activitate de marcă este cea jurnalistică. Prima  revistă a liceului a apărut în 1919, se numea „Zboruri” și a fost înființată de Camil Petrescu. Revista încuraja eseul filozofic, poezia modernă cultivată la cenaclul „Sburătorul”, literatura de idei. Au urmat alte reviste și multe premii la concursurile specifice – „Pentru noi”, „Gânduri curate”, „O geană de lumină” (sub conducerea lui Al. Graur) și „Speranțe”, înființată de Alexandru Mitru și consolidată de Tudor Opriș, revistă cu o lungă carieră. Din 2010, revista colegiului se numește LZR și apare trimestrial.

 În 1985, serbarea prilejuită de împlinirea a 125 de ani a fost comparabilă, prin fast și prezența unor personalități, cu aceea a centenarului. Holurile de la parter au fost împodobite cu chipuri ale unor lăzăriști de seamă, s-a editat un număr festiv al revistei „Speranțe” (cu aprobare specială de la partid, fiindcă revistele școlare fuseseră interzise în anii cei mai grei ai dictaturii comuniste), au fost expuse documente și trofee de valoare – de exemplu, manuscrisul romanului „Cișmigiu & Comp.” al lui Grigore Băjenaru.

 Un puternic suflu democratic a străbătut școala după Revoluția anticomunistă din 1989. Lăzăriștii sunt în fruntea elevilor bucureșteni, constituind prima Asociație a Elevilor Liberi, ale cărei propuneri adresate Ministerului Învățământului au fost luate în considerație în realizarea reformei democratice a educației: depolitizarea, reducerea numărului de ore, introducerea informaticii, a literaturii universale, a limbii latine, a logicii și psihologiei ca obiecte de studiu, cursuri opționale de istoria artei, culturii și religiilor. Unii dintre ei au fost prezenți la kilometrul 0 al democrației în 1990, editând chiar un mic ziar de succes, „Piața Universității” (6 numere în redacția elevului Alexandru Baumgarten).

Câteva realizări remarcabile ale perioadei 1990-1997 sunt: consolidarea radicală a bătrânului local al școlii, sub administrația directorului Nicolae Novac, afilierea liceului la UNESCO (1992); înfrățirea cu liceul francez „Jean Monet” din Joué-les-Tours, protocol inițiat și consolidat de prof. Roxana Veleanovici (1991); acordarea titlului de Colegiu Național (1995). *

Imagine cover: bucurestiivechisinoi.ro

*sursa: cnlazar.ro/istoric/pagini-de-istorie