Lady Jane

Şase romane scrise şi toate se studiază în clasele de limba şi literatura engleză! Autoarea lor este Jane Austen (16 decembrie 1775 – 18 iulie 1817), cea care, la numai 23 de ani, terminase deja Abația Northanger, Rațiune și Simțire, dar şi Mândrie și Prejudecată (roman publicat pentru prima dată, în Regatul Unit, la data de 28 ianuarie 1813). Provenind dintr-o familie numeroasă (cu opt copii, Jane era a două fată şi cea mai mică, dar nu cea mai mică dintre toţi copiii) în care mai toţi fraţii au avut încercări literare, Jane a fost singura publicată.

Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.

Oricît de puţin cunoscute ar fi simţămintele sau vederile unui asemenea bărbat atunci cînd apare pentru prima oară într-un loc, acest adevăr este atît de înrădăcinat în minţile celor din jur, încît burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinătate.

― Dragă domnule Bennet, îi spuse doamna sa într-o zi, ai aflat că Netherfield Park a fost în sfîrşit închiriat?

Domnul Bennet răspunse că nu a aflat.

― Dar a fost, îi replică ea; căci doamna Long a trecut tocmai pe aci şi mi-a povestit totul de-a-fir-a-păr.

Domnul Bennet nu dădu nici un răspuns.

― Nu vrei să ştii cine l-a închiriat? strigă nerăbdătoare soţia sa.

― Dumneata vrei neaparat să mi-o spui şi eu n-am nimic împotrivă s-o aud.

Această invitaţie a fost de ajuns.

― Ei bine, dragul meu, trebuie să ştii că doamna Long zice că Netherfield a fost luat de un tînăr putred de bogat, din nordul Angliei; că a sosit luni într-un cupeu cu patru cai ca să vadă locul şi a fost atît de încîntat, încît a şi căzut la învoială cu domnul Morris; că trebuie să se instaleze înainte de sfîntul Mihail şi că vreo cîţiva dintre servitorii săi vor veni acolo, pînă la sfîrşitul săptămînii viitoare.

― Cum se numeşte?

― Bingley.

― E însurat sau burlac?

― Oh! burlac, dragul meu, sigur! Burlac şi putred de bogat; patru sau cinci mii pe an. Ce lucru minunat pentru fetele noastre!

― Cum aşa? Ce legătură are asta cu ele?

― Dragul meu Bennet, îi răspunse soţia, cum poţi fi atît de sîcîitor? Ştii, desigur, că mă gîndesc c-o să se însoare cu una dintre ele.

(„Mândrie şi prejudecată”, traducere Corina Ungureanu)

Imagini de pe bookblog.ro