De origine grec, pe linie maternă, urmaş al unuia dintre fraţii lui Ion Creangă, pe linie paternă (aşa cum afirma într-un interviu), Radu Beligan (14 decembrie 1918) aduce cu sine o activitate, în film şi teatru, atât de bogată şi încununată de succes, încât originile sale au trecut în plan secund.
Pe scenă de peste şapte decenii, rolurile din autori precum Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco, i-au asigurat acestuia includerea în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.
„În atâţia ani aţi văzut şi aţi făcut mult teatru. Care ar fi, în opinia dumneavoastră, cea mai bună perioadă pentru teatrul românesc?
În opinia mea, perioada cea mai fertilă a teatrului românesc a fost în anii apăsători ai „tezelor“, ai „plenarelor“, cu „documentele“ lor, tot mai numeroase şi aberante. În acea perioadă nefastă, teatrul le-a oferit oamenilor o oază de libertate şi de speranţă. Prezenţa fluentă a piesei clasice, a piesei străine contemporane de valoare, dar şi a scriitorilor români contemporani cu opere notabile, era o realitate.
V-a fost vreodată ruşine că sunteţi român?
Nu mi-a fost niciodată ruşine că sunt român. Nici măcar atunci când, călătorind cu metroul, la Paris, am fost abordat de câte un conaţional dotat cu acordeon, muzicuţă sau măcar o pancartă cu tradiţionalul „Je suis roumain, donnez-moi 50C pour manger“ – şi, credeţi-mă, nu mi s-a întâmplat de puţine ori. În schimb, mă simt mândru că sunt român în fiecare zi.”
(fragmente din interviul acordat de Radu Beligan lui Dan Boicea, apărut în Ziarul Metropolis)
Imagine de pe monitorulcj.ro