Literatura de azi
Cel despre care criticul literar, James Wood, scria: „…are abilitatea de a părea în același timp înțelept și ignorant… Deseori folosește ceea ce poate fi numit un stil neidentificabil, liber, indirect… de parcă [cartea] n-ar fi povestită de scriitor, ci de către un grup de bărbați înțelepți și oarecum limbuți, grup din care face parte și povestitorul. Acestei comunități îi plac truismele, proverbele, clișeele”, José Saramago (16 noiembrie 1922 – 18 iunie 2010) primea, în 1998, Premiul Nobel pentru Literatură cu ocazia publicării volumului Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor.
I se spune unui orb, Eşti liber, i se deschide poarta care îl despărţea de lume, Du-te, eşti liber, îi spunem noi iar, dar el nu pleacă, a rămas încremenit în mijlocul străzii, el şi ceilalţi, sunt înspăimântaţi, nu ştiu unde să meargă, nu se poate compara viaţa dintr-un labirint raţional, cum este, prin definiţie, o casă de nebuni, şi aventura, fără o mână călăuzitoare nici zgardă de câine, în labirintul dezordonat al oraşului, unde memoria nu ajută la nimic, căci nu e în stare să arate decât imaginea locurilor şi nu drumurile până acolo.
Dacă înainte de fiecare gest, am încerca să-i prevedem toate consecințele, să le cântărim serios, mai întâi pe cele imediate, apoi pe cele probabile, posibile, cele imaginabile, n-am reuși să ne urnim un pas din locul unde primul gând ne-a făcut să ne oprim. Rezultatele bune și rele ale vorbelor și faptelor noastre se distribuie, în mod destul de uniform și de echilibrat, se presupune, în toate zilele viitorului, inclusiv în acelea, fără sfârșit, când nu vom mai fi aici să le vedem, să ne felicităm pentru ele sau să ne cerem iertare, de altfel, unii spun că asta este nemurirea de care se tot vorbește.
(„Eseu despre orbire”, traducere Mioara Caragea)
Imagine de pe clubliteraturaecotur.com
