Literatura de azi
– ședința 1, 13 decembrie 2025 –
Născută pe 4 decembrie 1976 la Ploiești. Profesoară de limba și literatura română, gradul 1 (30 ani vechime) la Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Ploiești. Coordonator al cenaclului literar Împreună, membră la: Atitudini vechi și noi, Artă și comunicare, Asociația Creatorilor de Ficțiune. Redactor la revistele Literatura de azi, Atitudini vechi și noi, Artă și comunicare, Vatra Veche, Bilete de papagal, Asociația Creatorilor de Ficțiune. Membră UZPR.
Volume: Tu, care știi că te iubesc, Editura Karta Graphic (2015), Cea mai frumoasă parte din mine, Editura Atu, Sibiu (2018), Leac pentru pustiu, Editura Eikon, București (2019), Colecția-Poeți cu atitudini-Iulia Dragomir, Editura Tritonic, București (2019), Ochi de lumină, Editura Universitară, București (2022), Nouă vieți de-aș trăi, Editura Pim, Iași (2023).
Citindu-i versurile, am fost de la început cucerit de prospețimea modului ei de a scrie. Poezia se revarsă parcă de la sine dintr-un preaplin al ființei ei. Seamănă cu acele frânturi de melodii pe care le fredonează spontan, fără nicio intenție artistică, oamenii fericiți, în singurătate.
Starea de spirit dominantă din poezia Iuliei Dragomir este entuziasmul. Pe poetă o bucură ceea ce vede în jur, ceea ce trăiește, ceea ce intenționează să facă în viitor sau într-o altă viață. Are un nesaț de a trăi. Și o volubilitate de om care vrea să spună totul dintr-odată. Merită remarcată revărsarea în cascadă a versurilor, ca dintr-un corn al abundenței lexicale, ca și muzicalitatea lor impetuoasă.
— Alex Ștefănescu
O poetă zglobie și solară, sprințară și-n diorama stărilor și-n joaca versificației, Iulia Dragomir cultivă – și trăiește din – arta euforiei. E o stare de bine entuziasmantă și contagioasă.
Într-o incantație erotizată trăiește Iulia, într-o deplină efervescență a clipei și într-un prezent care e o partitură de extaze și de narcoze. Prin toate se străvede o religiozitate ingenuă care nu stânjenește cu nimic bucuriile pământești, ba dimpotrivă, participă la emulația lor.
Iulia „se înfruptă” într-adevăr din „dulceața de ghimbir a clipei”, prinzând regulat momentul în care „Dumnezeu” face din ea „arcuș și vers”. Nu se sperie de naivitățile care survin pe firul entuziasmului vital, ci le folosește ca funcție de autenticitate.
— Al. Cistelecan
Grafica: Paulina Cywoniuk
Pentru audierea ședințelor de Cenaclu, abonare aici: patreon.com/posts/iulia-
*
IULIA DRAGOMIR at the online Literatura de azi Literary Circle,
initiated by literary critic Daniel Cristea-Enache
meeting 1, December 13, 2025
Born on December 4, 1976, Ploiești. Romanian language and literature teacher First Degree (30 years of experience) at The Economic College “Virgil Madgearu”, Ploiești. Coordinator of the literary circle Together, member of: Old and New Attitudes, Art and Communication, Fiction Creators Association. Editor at the literary magazines Today’s Literature, Old and New Attitudes, Art and Communication, The Old Hearth, Parrot Tickets, Fiction Creators Association. Member of UZPR (The Union of Professional Journalists of Romania).
Books: You, Who Know That I Love You, Karta Graphic Publishing (2015), The Most Beautiful Part of Me, Atu Publishing, Sibiu (2018), Remedy for Wasteland, Eikon Publishing, Bucharest (2019), Collection – Poets with Attitudes – Iulia Dragomir, Tritonic Publishing, Bucharest (2019), Eyes of Light, University Publishing, Bucharest (2022), If I Had Nine Lives to Live, Pim Publishing, Iași (2023).
When reading her verses I was captured from the start by the freshness of her poetic voice. Her poetry spills out from within, from the fullness of her inner body. It resembles those tune pieces that are spontaneously flowing without any artistic intent, sang by the happy people, in their loneliness.
The prevailing feeling in Iulia Dragomir‘s poetry is the enthusiasm. The poet is thrilled about her surroundings, about her experiences, about her future intentions in this life or another. She has an insatiable thirst for life. And the volubility of someone who wants to say all at once. It’s worth noting the cascading flow of the verses, as if pouring from a horn of lexical abundance, as well as their impetuous musicality.
— Alex Ștefănescu
A joyful and radiant poet, lively in the diorama moods as well as in the game of versification, Iulia Dragomir, cultivates — and lives according to — the art of euphoria.
It’s a contagious and uplifting feeling of well being, Iulia lives in an erotically charged incantation, in a present that is a composition of ecstasies and narcotic raptures. An ingenuous religiosity transpires through it all, that doesn’t hinder the earthly happiness, on the contrary, it becomes a part of their emulation.
Iulia feasts upon the “ginger sweetness of the moment”, regularly capturing the instant when “God” turns her into “bow and verse”. She’s not frightened of life’s naiveties that come up along the way of vital enthusiasm, but instead she uses them as a function of authenticity.
— Al. Cistelecan
Translation by Diana Serena Bunea
Graphics: Paulina Cywoniuk
To listen to the Literary Circle sessions, subscribe here: patreon.com/danielcristeaenache
