Literatura de azi
Moralist francez, unul dintre cei mai importanţi ai literaturii universale, Jean de La Bruyère (16 august 1645 – 10 mai 1696) a rămas cunoscut pentru unica sa scriere „Caracterele” sau „Moravurile veacului” (Les Caractères ou Les mœurs de ce siècle), apărută în anul 1688. Această lucrare este o culegere de scurte piese literare, ce ilustrează spiritul secolului al XVII-lea. Opera Caracterele se impune prin viziunea filozofică asupra moravurilor timpului, surprinderea nuanțată a psihologiilor, deosebita concizie stilistică. La Bruyère se dovedește un adevărat maestru al portretului și creator de tipologii, dotat cu un excpețional talent al observației concrete.*
„Sperăm să îmbătrânim şi ne temem de bătrâneţe, adică iubim viaţa şi fugim de moarte. Este o plăcere să întâlneşti ochii aceluia căruia i-ai făcut de curând un bine. Vedem unii oameni căzând dintr-o situaţie înaltă, datorită aceloraşi cusururi prin care urcaseră. A-ţi da seama de meritul cuiva, şi după ce l-ai cunoscut, a-l preţui cum se cuvine, iată două lucruri mari, de făcut fără întârziere… Prietenia poate dăinui între fiinţe de sexe diferite, chiar ferită de orice grosolănie, totuşi o femeie se uită pururi la un bărbat ca la un bărbat şi, la rândul său, un bărbat se uită la o femeie ca la o femeie. Legătura aceasta nu este nici pasiune, nici prietenie curată, formând o categorie aparte. Oricât de delicaţi am fi în dragoste, iertăm mult mai multe greşeli în dragoste decât în prietenie. Să nu invidiem bogăţiile unui anumit soi de oameni; ca să le dobândească, ei şi-au pus în joc libertatea, sănătatea, onoarea şi conştiinţa; e prea scump şi nu-i nimic de câştigat dintr-un asemenea târg. O condiţie esenţială a dreptăţii pe care o datorăm altora constă în a o face grabnic şi fără amânări; a o lăsa aşteptată, ar fi o nedreptate. Trebuie să fii într-adevăr lipsit de duh, dacă dragostea, răutatea şi nevoia nu te fac să-l găseşti. Fizionomia nu este o lege ce ni s-a dat ca să judecăm oamenii: ea ne poate sluji doar ca o simplă ipoteză. Nu există pe lume o îndeletnicire mai anevoioasă decât aceea de a-ţi face un nume mare: ajungi la capătul vieţii şi abia ţi-ai schiţat opera. Niciun drum nu este prea lung pentru cine merge agale şi fără să se grăbească; nu există foloase prea îndepărtate pentru cel ce se înarmează cu răbdare. Un om înţelept nici nu se lasă condus, nici nu caută să-i conducă pe alţii, ci ţine ca numai raţiunea să conducă pururi.”
(„Caracterele”, fragmente de cugetări, traducere Aurel Tiţa)
Imagine de pe christies.com
*sursa informaţii: wikipedia
