Literatura de aziLiteratura de azi
06.02.2019

Iorga scriind despre Tolstoi

A ajuns la optzeci de ani – scrie Iorga – vârstă de patriarh pentru un om care are și fața, și graiul, și viața de patriarh – căci de mulți ani s-a coborât în mijlocul naturii, cerând de la simplicitatea ei sublimă un răspuns simplu la tainele supreme a căror dezlegare îl chinuie ani îndelungați, și e acuma un frumos țeran bătrân, cu barbă lungă, sălbatecă, cu plete de egumen, cu fața arsă de soare din care se desface pătrunzătoarea întrebare a neliniștitorilor ochi de leu.

Și multora li se va părea că este o mare deosebire între acest bogat om de țară”, a cărui bogăție o caută și o țin alții, între acest predicator și prooroc în haine de țeran, care vede în iubirea creștină, în pacea creștină, în mărgenirea și cumpătarea creștină a tuturor nevoilor, în cultivarea omului creștin din fiecare, singura soluție mulțămitoare a dureroaselor probleme superioare, și între tânărul ofițer, între puternicul scriitor care coboară în operele lui, cu o putere de evocație fără pereche, o lume, o vreme întreagă, cu toate tipurile ei deosebite, dându-i în același timp întreagă viață morală de care era însuflețit și zguduind-o de toate curentele de idei, de toate patimile timpului, în mărețele creațiuni ce sunt, după schițele din Caucaz, Război și pace și Ana Carenin(…)

El nu s-a făcut creștin după Evanghelie pentru fericirea raiului, pe care l-a ignorat totdeauna, ci pentru suferința acelui iad, în care fără scop văzut se zbate și se stoarce omenirea învrăjbită, a cării mântuire el n-o vede în civilizație – oprit fiind de brutala ei înfățișare materială de astăzi.1

1 Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, vol. I, ediție Valeriu Râpeanu, București 2009, p. 149.

(fragment selectat de Odilia Roșianu)

(sursa foto: goodreads.com)

 

297 cititori