Ramona Müller 
Prea târziu este viața cea de mâine, trăiește astăzi.
La vârsta de numai 25 de ani, Dimitrie Cantemir publică la Iași prima sa carte „Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul” (30 august 1698, Iași; în limba română și greacă), aceasta fiind prima lucrare filosofică românească.
Cu un conținut tripartit, Divanul abordează tema disputei dintre suflet și trup, fiind o creație de natură religioasă și de reflecție filosofică.
Prima parte (Cartea întâia), este cea mai importantă, cuprinzând dialogul dintre Înțelept și Lume, sub forma divanului, pe tema imperfecțiunii lumești și a păcatelor trupești. Înțeleptul și Lumea devin personaje reale, „gâlceava” lor desfășurându-se pe analiza unor principii fundamentale, dar adresându-se reciproc cuvinte insultătoare delicioase, ironice și malițioase.
Partea a doua (Cartea a doua) se bazează pe citatele Bibliei și ale filosofilor antici, fiind preamărită virtutea ca trimf al sufletului.
Partea a treia (Cartea a treia) explică motivele care duc la împăcarea Lumii cu Înțeleptul, pe care se pot realiza „legământ și așezare” între cei doi.
***
„Văd, vorbește el Lumii, frumusețile și podoaba ta, ca iarba și ca floarea ierbii; bunurile tale în mâinile tâlharilor și în dintele moliilor, desfătările tale: pulbere și fum, carele cu mare grosime în aer se înalță, și, îndată rășchirându-se, ca și cînd n-ar fi fost, se fac (…)
Dară cu aciastă minte te porți și cu această socoteală a limbii, o, zburatule de minte? Dară eu, zici că fumurile mele n-au sfârșit, n-au zis precum cei ce le stăpânesc nu vor muri; însă de vor și muri ei, iară numele și slava lor nu moare, nu trece, nu să săvârșește, ce în veci rămâne.Și pentru aciasta voi toți mai vârtos decât pentru toate vă siliți, ca voi trecîndu-vă, numele cinstit să vă rămână.
…………………………………………………………………………………………………………………………………
O, lume, dară eu știu precum și alții mulți ca mine încă și mai puternici decât mine, au fost; dară până la svîrșit ce s-au făcut? Ce s-au făcut împărașii perșilor cei mari, minunați și vestiți? Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xeres și Artaxeres? Aceștia, carii în loc de Dumnezeu se socoteau și mai puternici decât toși oamenii lumii se ținea până într-atâta cât și luciul mării și cu valurile furtunii ei vrea să stăpânească, oamenilor săi poruncind ca să bată cu toiege și să o puie la obezi, căci i-au stricat podul cel de peste mare făcusă la bagazul de la Chersamisos (care loc se chiamă acum Bagaz ș Ilisari), și alte lucruri de vârtute ce-au arătat? Unde este Alexandru marele, Machidonianul carile nu pentru mărimea statului, ce pentru mare și minunate războaie și a multor țări biruință, marele se numește? Și ca să te mai, pentru alți vechi și minunați ai grecilor împărați, întreb, ci pentru acești mai de curând: unde este Constantin Marele, ziditorul Țarigradului? Unde este Iustinian cel ci-au acea minunată și de toată lumea lăudată și în toate ungiurile a rătunzelii pământului vestită zidit biserică, care se chiamă svînta Sofia? Unde este Theodosie cel mare și Theodosie mic?
Unde este Vasile Macedonși fiul său Leon Sofos și alți împărați puternici ai grecilor? Unde sunt împărații Romei, cetăței cei de toate biruitoare? Unde este Romilos, ziditorul ei, și alții Chezariu August, căruia toate părțile ei i s-au închinat?”
***
„Să știi că numai cu o felegă de pânză ânvăliți, cum ar fi cămeșa cea de mătase învăscuiți, și într-un săcriu așezați, ca în haina cea de purpură mohorâtă îmbrăcați, și în gropniță aruncați, ca ăîn saraiurile și palaturile cele mari și desfătate așezați, s-au dusu-să! Iară altă nemică nici în sân, nici în spate n-au rădicat cu sine.”
***
„Slujască-să dară cu ostăninţele noastre niamul moldovenesc şi ca o într-o oglindă curată, chipul şi statul, bătrâneţile şi cinstea neamului său privindu-şi, îl sfătuesc ca nu în trudele şi sângele moşilor, strămoşilor săi să se mândrească, ce în ce au scăzut din calea vredniciei chiar înţelegând, urmaşi bărbăţia lor râvnind, lipsele să-şi plinească şi să-şi aducă amente că precum odată, aşea şi acmu tot aceia bărbaţi sunt, carii cu multul mai cu fericire au ţinut cinsteşi a muri, decât cu chip de cinste şi de bărbăţia lor nevrednic a trăi.”
***
„Ca fericit pe tine moartea să te apuce, învață a trăi. Ca să poți trăi drept, învață a muri. De moarte s-ar afla, în fiece zi, înaintea ochilor tăi, n-ai gândi nimic din cele de lut, adică pământești și nici n-ai pofti fără socoteală din cele pământești.” (Divanul, Cartea a III-a, 6, p. 177)
”Minți, falnică și mincinoasă ce ești, căci înțeleptul nu pe acela care este în tine, ci pe acela care este ieșit din tine fericește și încă mai fericit acela ce încă ce n-a venit la tine.” (Divanul, Cartea I, 49, p. 49)
***
„Fă cele hirise curate își varsă rugile. Cu cele puține te slujește. De cele multe fugi. Taci cele tăinuite, Învață-te celor mici. Cruță (adecă facă-ți-se milă). Celui mai mare urmează. Poartă-te cu cei de o potrivă. Ridică zăbăvile (adecă nu fi leneș). Leapădă pe cele rele…”
„Gândește pururea de moarte. Dar de dânsa să nu te temi!”
„Prea târziu este viața cea de mâine, trăiește astăzi.”
