Literatura de azi 
Fiu de miner şi de învăţătoare, D. H. Lawrence (11 septembrie 1885 – 2 martie 1930) avea să devină unul dintre cei mai importanţi autori englezi al tuturor timpurilor, influentând la rândul său nume importante în literatură: Lawrence Durrell sau Henry Miller. Opera sa, aflată puternic sub semnul psihanalizei freudiene, arată efectul industrializării asupra ființei umane, conflictul dintre instinct și intelect, revolta împotriva supraevaluării spiritualului și reprimării senzualității naturale, ca manifestări puritane, pledând pentru întoarcerea la natură și reintegrarea erosului, întrevăzut ca o forță sacră a vieții, printre valorile esențiale ale umanității.*
Pentru o viaţă destul de scurtă, Lawrence a fost prolific, opera sa numărând peste zece romane, volume de nuvele şi povestiri, eseuri, critică, note de călătorie, piese de teatru, poeme, întreţinând şi o vasta corespondenţă literară. Opera cu cele mai mari note autobiografice, a lui Lawrence, Fii şi îndrăgostiţi este primul său mare roman de investigaţie psihologică.
Amantul doamnei Chatterley, roman apărut în 1928, este considerată în continuare una dintre cele mai controversate cărți din istoria literaturii universale. Dragostea dintre un bărbat aparținând clasei muncitoare și o aristocrată, alături de limbajul licențios utilizat în descrierea scenelor erotice au dus la respingerea publică a romanului pe motivul imoralității descrise în paginile acestuia.
„Când vraja chemării sexuale e în suspensie, aproape orice femeie modernă îşi vede partenerul în această lumină, lumina superiorităţii ei dispreţuitoare. Numai căldura sexuală face ca bărbaţii şi femeile să fie posibili unii pentru ceilalţi. În momentul în care îi reduci la simple individualităţi, la simple afirmări ale egoismului indivizilor moderni, cu toţii văd unii în alţii doar duşmanul.(…) Acolo, în adâncuri, nu poate pătrunde decât tandreţea faţă de necunoscut, raza caldă de lumină a bărbatului, a masculului pe care îl iubeşte. Adâncurile sunt întunecoase, iar în femeia modernă sunt ferecate, atât de ferecate şi de perfect îngrădite, încât nici nu le poţi bănui experienţa. Numai că, din aceste adâncuri împrejmuite de ziduri, se înalţă la suprafaţă convulsii şi maladii stranii.(…) Femeia, care în zilele noastre, dintr-un motiv sau altul, se simte triumfătoare întrucât bărbatul şi-a depus majoritatea armelor în mâinile ei, se uită la partenerul masculin cu dispreţ, socotindu-l ridicol. În timp ce bărbatul, ştiind că şi-a cedat femeii avantajele şi neavând suficientă forţă să le redobândească, se uită la femeie cu un intens resentiment.”
(„Amantul doamnei Chatterley”, traducere Antoaneta Ralian)
*sursa informaţii: wikipedia
