În toate inimile

„Muzica este limba universală a omenirii, prin care sentimentele omeneşti pot fi comunicate, în acelaşi mod, în toate inimile.” – Franz Liszt

Franz Liszt (22 octombrie 1811 – 31 iulie 1886) a fost singurul fiu al funcționarului Ádám Liszt și al soției acestuia, Maria Anna. Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, parte maghiară a Imperiului Austro-Ungar format în 1867. Naționalitatea lui a devenit o temă controversată după destrămarea Imperiului Austro-Ungar: unii susțineau etnia germană, alții etnia maghiară, dar au fost și unii care susțineau originea lui slovacă. Dar înainte de 1918, când aceasta nu era o temă controversată, era acceptată naționalitatea sa în concordanță cu biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann, conform celor scrise de de Ramann despre părinții lui Liszt: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”. Tatăl lui Franz Liszt era în serviciul familiei Esterházy, familie care îl patrona și pe compozitorul Joseph Haydn.

După ce în 1821 s-a mutat la Viena, a luat lecții de pian cu Carl Czerny și de compoziție cu Antonio Salieri. Doi ani mai târziu, în 1823, s-a mutat împreună cu familia la Paris, de unde a plecat în multe turnee ca pianist. Influențat de măiestria violonistului Niccolò Paganini, a decis să dezvolte o tehnică interpretativă similară pentru pian. În 1835 a plecat din Paris cu amanta sa Marie de Flavigny, alături de care a întreprins multe călătorii în anii următori, timp în care reputația a continuat să-i crească. În anul 1844 s-a despărțit de amantă, mamă a celor trei copii ai săi, iar în 1848 s-a stabilit la Weimar, alături de prințesa Sayn-Wittgenstein. Atenția lui a început să se concentraze pe compoziție și, în special, pe crearea unei noi forme muzicale, poemul simfonic. În anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma. Din 1869 s-a întors cu regularitate la Weimar, unde a avut numeroși elevi, mai târziu acceptând să predea muzică la Budapesta, unde era privit ca un erou național.

Franz Liszt a fost socrul compozitorului Richard Wagner; el și-a petrecut ultima parte a vieții sale la Bayreuth. A murit la 31 iulie 1886, la patru ani după decesul ginerelui său, Richard Wagner, la Bayreuth. Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr. 9) a devenit „Muzeul Franz Liszt”.*

În urma contactului cu muzica populară românească, compune o Rapsodie română. Dintre compoziţiile sale putem enumera: La campanella, Liebesträume, Transcendental Études, Années de pèlerinage, Hungarian Rhapsody No. 2, Sonata in B minor, Grandes études de Paganini, Totentanz, Mephisto Waltzes, Les préludes, Mazeppa, Piano Concerto No. 1, Faust Symphony, Dante Symphony, Rhapsodie espagnole, Transcendental Étude No. 4, Piano Concerto No. 2, Dante Sonata, Christus, Harmonies poétiques et religieuses, Symphonic poems, Two Concert Études, Hexameron, Funérailles, Fantasy and Fugue on the chorale „Ad nos, ad salutarem undam”, Sposalizio, Transcendental Étude No. 5, Hungarian Rhapsody No. 1, Fantasy and Fugue on the Theme B-A-C-H, Transcendental Étude No. 2, Hungarian Fantasy, Transcendental Étude No. 12, Concerto pathétique, Orpheus, Réminiscences de Don Juan, Consolation No. 3, La lugubre gondola, Transcendental Étude No. 8, Hungarian Rhapsody No. 14, Transcendental Étude No. 11, Don Sanche, Prometheus, Transcendental Étude No. 10, Hungaria, Hunnenschlacht, Hungarian Rhapsody No. 3, Transcendental Étude No. 9, Grand galop chromatique, Ballade No. 2 in B minor şi multe altele.

Imagine de pe: everyhistory.org

*sursa: wikipedia.