Maria Morariu
Sfintele Paşti, Învierea Domnului, este cea mai veche, importantă şi solemnă sărbătoare a creştinătăţii, având darul de a aduce familia împreună, linişte şi pace în suflete. Aceasta marchează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Tradiţiile şi obiceiurile legate de această sărbătoare sunt numeroase, pline de semnificaţie şi cu rol bine stabilit, legat nu doar de semnificaţia creştină, ci şi de renaşterea naturii. Începând cu Joia Mare, din Săptămâna Patimilor, ţărănii încetează munca la câmp şi se concentrează asupra casei şi a curţii, având grijă ca totul să fie reparat şi curat. Tot în acestă zi, femeile încep să înroşească sau să vopsească, în mai multe culori, ouă şi să pregătească pasca. Ouăle vopsite sunt nelipsite de pe masa de Paşti, iar prezenţa lor este legată de mai multe legende, cea mai cunoscută fiind cea legată de faptul că Maica Domnului, venită să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce, iar sângele lui Iisus le-a înroşit. De aceea la început nu se accepta ca ouăle de Paşti să aibă altă culoare, dar acest lucru s-a schimbat în timp, ba chiar la noi în ţară sunt la mare căutare şi admirate, inclusiv pe plan internaţional, ouăle încondeiate, pictate cu tot felul de motive populare.
Tot potrivit tradiţiei, în noaptea de sâmbătă spre duminică, oamenii se adună atunci când clopotele bat, se primenesc cu straie noi, curate, iau câte o lumânare şi pornesc spre biserică. Aici ei află vestea plină de bucurie a Învierii, iar când preotul rosteşte: „Hristos a înviat!”, cei prezenţi răspund: „Adevărat a înviat!”. Apoi cu lumânarea aprinsă ei aduc lumina în casă şi au voie să înceapă ospăţul din bucatele pregătite.
Dar obiceiurile mai diferă şi în funcţie de regiune. Astfel, în Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti feciorii iau toaca de la biserică şi o duc în cimitir, unde trebuie să o păzească de „hoţi”. Dacă au pierdut-o, ei sunt „pedepsiţi” să dea un ospăţ, a doua zi, din care se înfruptă toţi laolaltă. Dacă „hoţii” nu au reuşit să fure toaca, ei sunt cei ce dau ospăţul.
O altă datină frumoasă întâlnită, de data aceasta, în Transilvania, este cea cunoscută sub numele de „stropitul fetelor”. Potrivit acesteia, băieţii merg prin sat la familiile unde există fete şi le stropesc pe acestea cu parfum, „ca să nu se veştejească”. 🙂 În zona Braşovului, toată comunitatea se adună pentru petrecerea cunoscută sub numele de „Junii Braşovului”. Cetele de tineri, organizate precum cetele de căluşari sau colindători, adună ouă vopsite de la tinerele fete din sat şi merg spre Pietrele lui Solomon, unde încing picnicuri şi întreceri, cea mai cunoscută fiind aruncarea buzduganului.
La Câmpulung Moldovenesc femeile pregătesc un coş pascal cu care merg duminică dimineaţa la biserică, spre a fi sfinţit de preot. Coşul, frumos împodobit şi acoperit cu un şervet ţesut de mână în motivele populare ale zonei, trebuie să conţină pe o farfurie: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga secetă), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor), iar deasupra acestei farfurii se aşază pască, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat şi prăjituri.
Zona Lăpuşului aduce şi ea o tradiţie frumoasă, conform căreia în dimineaţa primei zile de Paşti, copiii de până la 9 ani merg din casă-n casă să anunţe Învierea Domnului, iar fiecare copil primeşte câte un ou roşu. Tot în zona aceasta se crede că la această sărbătoare pragul casei trebuie trecut întâi de un băiat, ca să nu fie discordie în tot restul anului. La Călăraşi datina din străbuni spune că atunci când cântă cocoşii, Hristos a înviat! Cel mai vrednic gospodar va fi cel al cărui cocoş cântă primul; el va fi sigur că în tot anul casa lui va fi plină de belşug.
În Bucovina, în noaptea de Înviere, fetele spală limba clopotului de la biserică cu apă neîncepută. Cu această apă se spală apoi, în zorii zilei de Paşti, pe faţă ca să fie frumoase şi aşa cum aleargă oamenii la slujbă, când aud clopotele, să alerge şi feciorii la ele. Moldova are şi ea rânduielile ei, şi anume: în dimineaţa primei zile de Paşti se pun un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi, iar copii trebuie să-şi atingă obrajii cu respectivele ouă pentru a avea un an plin de bogăţii.
Imagini de pe poianaviselor.ro şi ziarulconstanta.ro
