Hobbit-ul

Scriitor, poet, filolog și profesor universitar britanic, cunoscut mai ales datorită operelor sale fantasy „Hobbitul” și „Stăpânul Inelelor”. Cu toate că alți autori au publicat opere fantasy înaintea lui, J.R.R. Tolkien (3 ianuarie 1892 – 2 septembrie 1973) este considerat părintele literaturii fantastice, în special al subgenului „high fantasy”.

În anul 1933, Tolkien le povestește pentru prima oară copiilor săi aventurile unui personaj ce va deveni unul dintre cei mai vestiți eroi ai literaturii moderne: Bilbo Baggins. Autorul se folosește de cultura sa vastă în materie de mitologie, folclor, lingvistică și creează primul său roman, „The Hobbit or there and back again” pe care-l finalizează în anul 1936 și va apărea în volum un an mai târziu.*

Înainte să traverseze munţii, hobbiţii se împărţiseră deja în trei neamuri oarecum diferite: Harfoot, Stoor şi Fallohide. Cei din neamul Harfoot aveau pielea mai măslinie, erau mai mici de înălţime şi mai zvelţi, şi nu purtau bărbi şi încălţări; mâinile şi picioarele le erau fine şi sprintene; preferau podişurile şi regiunile deluroase. Cei din neamul Stoor erau mai laţi în spate, mai mătăhăloşi; cu mâini şi picioare mai late; le plăceau câmpiile şi luncile.

Neamul Fallohide avea pielea mai deschisă, ca şi părul; statura mai înaltă şi mai suplă ca a celorlalţi; iubeau copacii şi zonele împădurite. Neamul Harfoot avusese mult de-a face cu gnomii în timpurile de odinioară şi trăise o vreme îndelungată în dealurile de la poalele munţilor. Spre apus au apucat-o de timpuriu şi au hălăduit prin Eriador până hăt-departe, în preajma Piscului Vremii, în vreme ce neamurile celelalte au rămas în Ţara Pustietăţii. Ei alcătuiau seminţia cea mai normală şi mai reprezentativă de hobbiţi şi de departe cea mai numeroasă. Erau cei mai dornici să se stabilească într-un loc şi tot ei şi-au păstrat cel mai mult obiceiul ancestral de-a locui în tuneluri şi vizuini.

Imagine de pe clopotel.ro

* sursa: historia.ro