Maria Morariu
Oamenii a căror inteligenţă depăşeşte cu mult actualitatea timpului în care trăiesc sfidează epocile; ei sunt consideraţi genii şi sunt, de cele mai multe ori, imposibil de înţeles de către cei mulţi. La Genova, locul naşterii lui Niccolò Paganini (27 octombrie 1782 – 27 mai 1840), povestea geniului inovator în arta acrobaticii violonistice are o aură mistică printre genovezii pasionaţi de trecutul cultural. Se spune că geniul lui Paganini ar fi fost, în realitate, o putere supranaturală, demonică. Oamenii timpului îşi ascundeau fiicele de privirea seducătoare a marelui compozitor, iar concertele lui erau adevărate momente de uluire pentru cei prezenţi.
Veţi vedea!… Înainte de concert, am să vă demonstrez că vioara aceasta poate să imite cântecele şi mugetele unor animale. Vă voi arăta ce se poate face cu acest instrument.
Provenind dintr-o familie de oameni simpli, muncitori, dar pasionaţi de muzică, Paganini refuză orice formă de integrare în societatea în care îşi duce traiul; se dovedeşte a fi un adolescent cu probleme mai grave decât cele ale unuia obişnuit. Cu toate acestea, tatăl îşi ajută fiul să studieze şi să aprofundeze tainele muzicii. Ignorând tutela parentală, Paganini se mută în Toscana, unde se dezlănţuie un adevărat şir al dezmăţului; profitând de farmecul său, tânărul Paganini seduce şi tinere minore (motiv pentru care ajunge de câteva ori în instanţă). Numit de către sora lui Napoleon şef al orchestrei de teatru al Operei, Paganini reuşeşte să îşi menţină această slujbă timp de câţiva ani, însă cu multe întreruperi, determinate fie de concertele pe care le avea în străinătate, fie de aventurile amoroase, care deveniseră un drog imposibil de înlăturat.
Se spune că în timpul unui concert Paganini lasă impresia că o coardă a viorii se rupe, inducând atât spectatorilor, cât şi orchestrei o stare de nelinişte şi teamă. Reuşeşte însă, cu măiestrie, să cânte doar pe celelalte trei… pentru ca, apoi, folosindu-se de acelaşi farmec, să rupă pe rând corzile, ajungând la una singură. În tot acest timp, publicul este hipnotizat de către compozitor, iar despre femeile prezente în sală se spune ca multe zile şi nopţi la rând au avut pe buze numele lui Paganini.
În urma relaţiei cu o frumoasă balerină, i se naşte un fiu, Achille, însă nici naşterea acestui copil nu îi schimbă stilul haotic de viaţă.
În 1828, Paganini începe un mare turneu în toată Europa. Despre aceste concerte se ştie că au fost o adevarată împlinire sufletească pentru marele artist. După aceea, se retrage în Italia, cumpărând o vilă lângă Parma. Răpus de o necruţătoare afecţiune a laringelui, Paganini se arată publicului din ce în ce mai rar. Moare în 1840, la numai 57 de ani, în casa contelui Cessole din Nisa, în urma unui acces de tuse. Datorita faimei demonice care plana în jurul numelui său, autorităţile locale nu acceptă ca Paganini să fie înmormântat în cimitirul de la Parma. La vremea respectivă, un astfel de mare talent era considerat un dar diavolesc.
Între toate aceste povestiri, mai mult sau mai puţin adevărate, mai mult sau mai puţin răutăcioase, rămâne şi amintirea unei fapte bune făcute de Paganini pentru o fată simplă care îl ajuta în casă la gătit şi curăţenie, pe nume Nicette. Fata era logodită şi urma să se căsătorească, dar logodnicul ei a fost chemat în slujba armatei. În acele vremuri se putea scăpa de această sarcină, dar numai cu bani foarte mulţi, bani de care cei doi tineri indrăgostiţi nu dispuneau. Atunci, Paganini, după ce şi-a pus mintea de geniu la lucru, a anunţat că va susţine un concert în Noaptea de Anul Nou în cadrul căruia va interpreta cinci piese la vioară şi cinci piese la un pantof de lemn. Aşa cum era de aşteptat, anunţul a trezit o mare curiozitate şi a avut un public foarte numeros. Artistul şi-a ţinut promisiunea din anunţ şi a interpretat cele cinci piese la un pantof pe care îl modificase suficient cât să se poată cânta la el ca la o vioară normală. Toţi banii strânşi cu ocazia acelui concert au fost folosiţi de Nicette pentru a-şi scoate logodnicul din slujba armatei şi astfel cei doi tineri s-au putut căsători.
Începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice, în lunile septembrie și octombrie, Concursul Internațional de Vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediții anuale, începând cu anul 2002, concursul se ține la fiecare doi ani. De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală și faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber și pot fi ascultate diverse bucăți solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei șase finaliști sunt premiați, iar în data de 12 octombrie câștigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone.
În încheiere vă invităm să urmăriţi felul cum David Garrett reuşeşte să-i „dea viaţă” renumitului compozitor şi celebrului episod al coardelor rupte, în filmul „The Devil’s Violonist”. Dacă Paganini a avut acelaşi farmec precum interpretul lui din acest film putem înţelege patima doamnelor şi domnişoarelor vremii respective, precum şi invidia domnilor. 😉
Imagini de pe fanpage.it
