Literatura de azi 
George Enescu a împlinit cincizeci de ani.
De ziua lui ne-am adunat cu toţii pentru a-l venera –pentru a-l face ca el să simtă cât de fericiţi şi de mândri suntem de personalitatea lui, permiţându-ne, în acelaşi timp, să îi întoarcem toată recunoştinţa pentru că ne-a umplut inimile de bucurie; să îi aducem omagiul nostru pentru frumuseţea pe care marele artist a adus-o în vieţile noastre.
George Enescu, la fel ca toţi marii artişti, aparţine lumii întregi – şi n-ar trebui să ne dorim să fie altfel. România se mândreşte cu el pentru că este fiul ei; şi Ţara are dreptul să se mândrească cu aceasta. S-a ridicat din glia străbună, sufletul lui fiind o părticică din câmpiile şi munţii noştri, din râurile şi codrii noştri, este o frântură a zorilor de dimineaţă şi a amurgurilor noastre – a zăpezilor curate şi a crivăţului din timpul iernii. El a cunoscut verile fierbinţi – cu praf şi secetă –, dar cunoaşte, totodată, toate luminile României, toate cântecele şi dorurile ei adânci, caracteristice numai acestei naţii.
Azi George Enescu a împlinit cincizeci de ani. Îmi răscolesc prin memorie şi găsesc figura lui Enescu, băieţelul pe care l-am întâlnit în saloanele artistei-regină, Carmen Silva, cea care se distingea prin inima ei mare şi bună, femeia care l-a iubit ca pe propriul copil; reconstituirea trecutului implică din partea mea un anumit efort. Sunt însă mândră că mie mi-a fost dat să fiu prima care să exprime preţuirea pe care i-o port individualității lui ca om, lăsând altora mai competenţi decât mine bucuria de a scrie despre el în calitate de artist, compozitor şi virtuoz.
Ofranda mea va fi mai modestă, dar aş putea spune – că are o încărcătură personală. De aceea mă voi limita să evoc doar ceea ce a fost Enescu în viaţa noastră, fiindu-mi destul de greu să răscolesc prin memorie tot trecutul, pentru a releva anii în care eu nu l-am cunoscut pe Enescu. Gloria lui este universală, dar Enescu ca om, ca fiinţă vie, aparţine celora cărora i-au fost dragi, care îi cunosc viaţa şi inima.
Regina Maria
19 august 1931
(traducere de Nicolae Mareş; din volumul de eseuri despre Regina Maria)
(text selectat şi redactat de Odilia Roşianu)
(sursa foto: georgeenescu.ro)
