Adrian Sângeorzan 
M-am vaccinat contra COVID acum o săptămână de zile și mă simt bine. Nu mi-am făcut poză cu acul în umăr, pentru că nu sunt deloc fotogenic. Nu mi-au crescut nici coarne, nici nu latru la lună și, în general, am rămas aceeași persoană.
Știați că numele de vaccin vine de la cuvântul vacca ? Înseamnă chiar vacă. Primul vaccin a fost inventat prin secolul al XVIII-lea, în Anglia și venea de la cow-pox, o formă de variolă dezvoltată la vaci, din care s-a creat primul vaccin real împotriva variolei, o boală infecțioasă care decima milioane de oameni din Asia, Europa și apoi America de Sud, care fusese cucerită și infectată de europeni, cu efecte devastatoare pentru băștinași. De exemplu, gonoreea, oarecum blândă cu conchistadorii europeni, a creat ravagii printre incași și azteci. Cartoful și porumbul, aduse din America de Sud, din valea incașă Urubamba, au salvat de foamete mulți europeni, dar sifilisul provine tot de acolo (originar de la animalul lama din Anzi Cordilieri). Sifilisul s-a răzbunat astfel inconștient pe toate nenorocirile aduse din Europa de oamenii cu coifuri și arbalete cuceritoare. Lumea se deschisese și începuse să facă un schimb straniu de cultură și germeni. În timpul celui de-al doilea război mondial, americanii aruncau din avioane gândaci de Colorado prin Europa, să nu aibă nemții mâncare. Îmi amintesc și azi cum bunicul ne punea prin anii 50-60 să-i culegem și să-i distrugem. Astăzi, cartofii se stropesc din primăvară, sifilisul se tratează eficient cu două doze de antibiotic, iar gonoreea cu una singură. Lumea s-a schimbat, dar iată-ne din nou în plină pandemie. În plin război cu germenii.
Pe vremea copilăriei mele, dacă nu trecuseși prin pojar, scarlatină, oreion sau tuse convulsivă, însemna că n-ai avut copilărie. Azi, toate astea sunt eradicate, unele printr-o singură injecție care are trei-patru vaccinuri înglobate în aceeași fiolă. Doar că, în timp ce bolile au dispărut, a apărut frica de vaccinuri. De unde ni se trage? Să fie oare din cauza fricii de manipulare? Nu ne e teamă de celulare, de televizoarele deștepte, de alimentele procesate (dacă am ști din ce sunt făcuți crenvurștii sau parizerul…), dar ne e teamă de conținutul vaccinurilor. Ca atare, au reapărut focare de infecții ale unor boli de mult eradicate, din cauză că unii părinți refuză să-și vaccineze copiii. Sunt uimit să constat că acum, după aproape un an de pandemie care a întors toată lumea pe dos, încă sunt 40% din oameni care nu vor să se vaccineze împotriva COVID-ului. Nemaivorbind de cei care neagă din principiu existența virusului.
Când am terminat medicina în 1978 și am fost repartizat în Brașov, am fost atât de fericit, încât îmi venea să sar într-un picior. Mulți din generația mea sau mai tineri n-ar fi putut face așa ceva, deoarece fie primiseră repartiții mult mai slabe, fie avuseseră poliomielită în copilărie, o boală comună prin anii ’50, care afecta picioarele sau mersul. Țin minte și azi când am primit cel mai ușor și mai candid vaccin, cel de poliomielită, sub forma unor picături puse pe un cub de zahăr. Cred că eram la grădiniță: „Copii, deschideți gura și înghițiți zăhărelul.”
La școală, eram vaccinați periodic împotriva a tot felul de maladii, una mai periculoasă ca alta. Apăreau un doctor și o asistentă medicală severă, care ne spuneau să ne suflecăm o mânecă și să nu facem tărăboi pentru că un vaccin e un fleac care ne va salva de multe belele. Așa a și fost, chiar dacă vaccinurile de atunci erau sovietice. E adevărat că mulți au făcut hepatită B și C, apoi ciroză, pentru că acele și seringile erau refolosite și prost sterilizate, dar asta era vina noastră și a sistemului în care trăiam. În timpul comunismului, nu existau ace și seringi de unică folosință, așa cum nu exista nimic care trebuia aruncat, în afară de oameni… Cu ani în urmă, pe când Maurice (soțul Ninei Cassian) mai trăia și era plin de vervă, putea să ne spună de ce au murit marii artiști europeni ai secolelor 19 și 20. De multe ori era vorba despre tuberculoză sau sifilis. Îl provocam să scrie o carte despre asta, eu venind cu un addendum despre ciroza Estului comunist, care a terminat mulți artiști celebri.
Prin 1978, apăruse vaccinul contra pojarului și în fiecare dimineață eram trimis cu salvarea și cu o asistentă medicală prin satele din Rucăr-Bran, o zonă de vis pentru turism și drumeții prin munți. Aveam o caserolă plină cu seringi de sticlă și una cu ace, iar pe cele folosite le puneam separat. Nu am refolosit niciodată o seringă sau un ac, dar nimeni nu știa cât de bine erau apoi sterilizate, de obicei prin fierbere. Vaccinam sute de copii pe zi și mamele stăteau cuminți la coadă, cu ei în brațe, fericite că odraslele lor vor mai scăpa de o boală contagioasă. Vaccinarea era obligatorie și nu-mi amintesc să mă fi întrebat vreo mamă dacă vaccinul acela poate fi dăunător. Încă nu se știau multe despre autism sau deficitul de atenție.
În America, au fost deja aprobate două tipuri de vaccin anti-COVID-19 și folosirea lor a început încă din 15 decembrie. În jurul meu, de aproape un an, văd doar fețe mascate și la sfârșit de noiembrie 2020 am fost anunțați că avem din nou cazuri și se va începe restructurarea spitalului pentru că se așteaptă un nou val de COVID-19. Frigiderele mobile care colectau zecile și sutele de morți prin primăvară dispăruseră de prin luna mai, dar punțile de lemn pe care erau cărați morții în saci roșii ermetic închiși au rămas în spatele spitalului, ca niște posibile eșafoade de care poate vom mai avea nevoie. Vederea lor îți strică dispoziția de cum te apropii de spital, ca niște pieze rele.
Am fost șocat să aflu că majoritatea asistentelor și moașelor alături de care lucrez nu acceptă să fie vaccinate. Pe ecusoanele pe care le purtăm la piept, în fiecare an ni se imprimă litera „V” după ce ne-am vaccinat de gripă. (Virusul gripei are mutații în fiecare an, iar vaccinul e puțin diferit de la un an la altul. Pot să spun că până acum le-am luat pe toate și mi-au folosit, deși eficiența lor e în jur de 45%.) Vaccinul anti-COVID Pfizer are 95% la sută eficiență. În fiecare an, prin octombrie apar deja niște tipi masivi și joviali pe secții și ne vaccinează unde ne prind, apoi ne pun un sticker cu „V” pe ecuson. Cei care refuză, și au dreptul ăsta, trebuie să poarte mască din noiembrie până în martie anul următor. În cazul unei inspecții, spitalul poate fi amendat cu multe mii de dolari dacă o persoană e fără „V”-ul pe ecuson sau fără mască.
După o săptămână de la începutul administrării vaccinului în spitalul la care lucrez, coada la vaccin e în creștere, poți aștepta și două ore. Dar mulți vor refuza să se vaccineze. Oare cum vor face cu ecusoanele noastre? Ne vor pune un „W” pe ele?
