Frământări

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?…

Scriitor român format la școala simbolismului literar francez, George Bacovia (17 septembrie 1881- 22 mai 1957) este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început este văzut ca poet minor de critica literară, dar va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

La vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană, însă, la 7 ani se îmbolnăvește, motiv pentru care nu va merge la școală decât în 1891 când este înscris la Şcoala Primară Domnească nr. 1 din Bacău, iar trei ani mai târziu termină cursul primar. În acelaşi an va ajunge la Gimnaziul Ferdinand din Bacău unde își descoperă talentul poetic. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu şi atmosfera rece îi dau idei pentru un alt poem celebru, Liceu. Compune poezia Plumb, dar o va termina abia în 1902. În 1901 își continuă studiile în cursul superior al Liceului Ferdinand. Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București şi se stabilește, în 1905, în București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu, în 1906, se reîntoarce la Bacău stabilindu-se în locuința din strada Liceului unde scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I.

Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Este suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului şi colaborează la Flacăra. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar, se îmbolnăvește și demisionează. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural, iar între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. Se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară și reușește să ocupe un post de referent la Direcţia Educaţiei Poporului.*

A fost un om chinuit de senzaţii violente, dar şi de el însuşi. Avea nevoie de intimitate, de protecție, de dragoste. A avut-o alături pe soţia sa, Agatha, cea care, printr-o imensă şi  îndurătoare iubire, i-a fost lui Bacovia sprijinul, căldura. Doamna Bacovia a scris în memoriile sale că poetul a distrus numeroase scrisori şi manuscrise. Era îngrozit că documentele personale vor fi cotrobăite de indiscreţia istoriei literare.

Lacustră

De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, şi mă duce un gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val –
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând…
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.

Imagini de pe ziarulmetropolis şi istorie-pe-scurt.ro

*informaţii regăsite pe wikipedia