Prima apariţie pe scenă: lumina reflectoarelor se aprinde doar cât să facă vizibil un trup micuţ, fragil, îmbrăcat într-o rochie neagră-cenuşie cu model sobru, lipsită totală de bijuterii sau machiaj de scenă, păr tuns scurt… Toate acestea, însă, nu au putut ascunde temperamentul „de foc” al lui Édith Piaf (19 decembrie 1915 – 10 octombrie 1963). Vocea ei formată în ani, pe stradă sau în cabarete, cânta despre iubire, tristeţe, destine sfărâmate şi iubiri pierdute, amintiri fierbinţi şi clipe reci, dureri ale accidentelor, bolilor, drogurilor sau alcoolului.
Încep să mă tem când devin conştientă de ceea ce fac în timpul unui cântec, când ştiu că îl cânt, când calculez gesturile. Aceasta înseamnă că pe acel cântec îl „simt” mai puţin şi-l retrag o vreme din repertoriul meu.
(„În vârtejul norocului”, traducere Constanţa Stănulescu)
Imagine de pe thefamouspeople.com