Film, teatru şi istorie

Cu o vocaţie cinematografică deosebită, Amza Pellea (7 aprilie 1931 – 12 decembrie 1983) nu era un simplu interpret; el crea sau completa personajele, le dădea viaţă, forţă, credibilitate.

Cu fiecare rol, Amza Pellea îşi construia un alter ego, reuşind să devină unul dintre cei mai importanţi actori români, atât în teatru cât şi în film. Rămân memorabile rolurile sale ca Ipu, Nea Mărin sau personaje istorice: Decebal, Mihai Viteazul. Ne-a lăsat moştenire nu doar interpretări de excepţie, ci şi pe fiica sa, Oana Pellea, cea care duce tradiția familiei mai departe, fiind la rândul ei o actriţă de excepţie.

Am început să-mi iubesc meseria în timp ce eram la Craiova, în timpul unui spectacol cu Hamlet. Jucam Horaţiu. După moartea lui Hamlet, Horaţiu are un monolog care încheie piesa. În timp ce îl debitam, am simţit dintr-o dată liniştea nefirească a sălii. Ştiam că nu e datorată exclusiv interpretării mele. Înţelegeam exact mecanismul: era un spectacol bun şi toată emoţia acumulată pe parcurs se concentra în mod firesc pe final. Dar liniştea aceea m-a făcut să realizez marea forţă a cuvântului rostit de pe scenă, să înţeleg legăturile secrete care se încheagă între noi şi oamenii din sală, psihologia spectatorului şi a spectacolului. Forţa şi utilitatea artei…

Imagine de pe dolj.radicalonline.info