Fascinații sufletești

„Era înzestrat de la natură, avea un spirit ager, o inteligență universală, nobilă și cultivată prin literatura autorilor buni de istorie și poezie, drept care era capabil de invențiuni și știa să redea subiectele prin elementele cele mai caracteristice și mai potrivite; zugrăvea acțiunile cu eficacitate, exprimând cu însuflețire mișcările și stările sufletești”, spunea într-o biografie numită „Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților moderni”(1672) Giovanni Pietro Bellori, vorbind despre Peter Paul Rubens (28 iunie 1577 – 30 mai 1640).

Adam şi Eva

Viața lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează aproximativ 1400 tablouri și execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artiști din Europa, cât și la curțile princiare. La 12 ani, tânărul Rubens este înscris la cea mai bună școală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus Verdonck, unde, copiind ilustrații biblice, descoperă măiestria desenului. În anul 1591, începe să studieze pictura în atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht din Antwerpen. După un scurt stagiu în atelierul lui Adam van Noort, Rubens devine în 1596 elevul lui Otton van Veen (numit și Vaenius), un pictor al cărui stil este influențat de maeștrii italieni din vremea respectivă. La vârsta de 21 de ani, fiind deja pictor independent, Rubens este primit în breasla de pictori a orașului Antwerpen, dar – la sfatul maestrului său – se hotărăște să plece în Italia.

Cele trei graţii

Rubens călătorește mai întâi la Veneția, unde descoperă pictura lui Tiziano, pentru care are o deosebită admirație. La Mantua este fascinat de decorațiile din Camera degli Sposi realizate de Andrea Mantegna și de frescele executate de Giulio Romano. În Florenza execută schițe după Bătălia de la Anghiari a lui Leonardo da Vinci și studiază sculpturile de la mormintele familiei de Medici ale lui Michelangelo. La Roma are posibilitatea să studieze operele lui Michelangelo din Capela Sixtină, stampele lui Rafael de la Vatican, picturile lui Caravaggio, precum și sculptura antică. Anii petrecuți în Italia s-au concretizat în opere destinate prințului Vincenze Gonzaga din Mantua, în pictura unui triptic destinat capelei Santa Croce in Gerusalemme din Roma, precum și în executarea portretelor unor aristocrați din Genova.

După întoarcerea din Italia, Rubens devenise suveranul neîntrecut al școlii din Antwerpen. Copleșit de nenumăratele solicitări, pictorul își deschide un atelier în care execută schițele introductive, care sunt copiate fidel de ucenicii lui și mărite la scara cerută de proiect. Dintre discipolii săi, puțini au avut totuși vocația de a deveni mari pictori; aceștia au fost Anton van Dyck, Jacob Jordaens și Jan Bruegel. Printre numeroșii artiști de mai târziu, la care se recunoaște influența lui Rubens, sunt de menționat: Watteau, Fragonard, Delacroix, Renoir.*

Venus şi Amor

Imagini de pe: tablouri-de-vis.ro

*sursa: wikipedia